De îndată ce Teodor a intrat în armată, în regimentul Marmarit, în orașul Amasia, a și izbucnit persecuția contra creștinilor, pornită de împărații Maximian și Maximus.
Cum Teodor nici nu s-a gândit să ascundă faptul că este creștin, el a fost târât înaintea curții și aruncat în temniță, care a fost încuiată și pecetluită, pentru că ticălosul judecător voia ca Teodor să moară de foame.
Mântuitorul Hristos însuși a venit la Teodor în temniță și l-a întărit pe mucenicul Său, zicându-i: Nu te teme, Teodore, căci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupească și de băutura cea pământească de acum nici să nu te mai atingi, căci cu Mine vei fi în împărăția Mea cea cerească și veșnică.
Atunci în temniță au venit mulțime de îngeri și temnița a strălucit tare, încât temnicerii s-au umplut de spaimă; căci i-au văzut și ei pe îngeri îmbrăcați în haine albe, strălucitoare.
După aceasta Sfântul Teodor a fost scos afară, schingiuit mult și osândit la moarte. El a fost aruncat în foc și așa și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu Celui Preaînalt.
Sfântul Teodor a luat mucenicia pentru Hristos la anul 306.
Categories: Articole