Menu Home

Marele Leu, Tarele apărător al Ortodoxiei

Papă Leon a fost tare apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei lui Eutihie și Dioscor. Această erezie consta în aceea că cei doi eretici amestecau într-una singură cele două naturi ale Mântuitorului Hristos, cea omenească și cea dumnezeiască, negând prin urmare și cele două voințe ale Persoanei Mântuitorului. Din cauza aceasta s-a convocat cel de al patrulea Sinod Ecumenic (Calcedon, anul 451 d. Hr.), la care a fost citită și epistola Sfântului Leon, despre care părinții sinodali au exclamat: „Iată credința părinților, iată credința apostolilor! Noi toți așa credem, cei care au credința dreaptă cred la fel!  Să fie anatema cel ce crede altceva! Petru a vorbit prin gura luj Leon! Leon învață conform evlaviei și adevărului!”
Deci, Fiul lui Dumnezeu intră în această lume coborând de pe tronul său ceresc fără a părăsi însă slava Tatălui său, născut într-o nouă ordine, printr-o nouă naştere: nouă ordine deoarece fiind invizibil prin firea divină a devenit vizibil în firea umană; de neinteles, a voit să fie înţeles; existând înaintea timpurilor, a început să existe în timp, Domn al universului, aluat forma de sclav, umbrind nemărginirea măreţiei sale. Dumnezeu impasibil fiind, nu a pregetat să devină om pasibil şi, nemuritor fiind, nu a pregetat să se supună legilor morţii. Zămislit printr-o nouă naştere dintr-o Fecioară care nu stia de poftă a primit materia trupului său; din Maica Domnului a luat firea omenească, nu păcatul; în Domnul Iisus Hristos, născut din sânul Fecioarei, minunea naşterii nu produce neasemănarea firii. Cel care este adevărat Dumnezeu tot el este şi adevărat om, iar în această unire, în care se întâlnesc smerenia omului şi măreţia divină, nu există minciună. După cum Dumnezeu nu s-a schimbat din cauza milostivirii lui, tot astfel nici omul nu este mistuit de demnitatea [divină]. Fiecare fire face, în comuniune cu cealaltă, ceea ce îi este specific, Cuvântul înfăptuind ceea ce este al Cuvântului, iar trupul săvârşind ceea ce este al trupului. Unul străluceşte prin măreţia minunilor, celălalt îndură insulte. Şi precum Cuvântul nu se îndepărtează de egalitatea în slavă cu Tatăl, nici trupul nu părăseştea sau abandonează natura firii noastre. Într-adevăr, trebuie să o spunem iarăşi şi iarăşi, unul şi acelaşi este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu şi cu adevărat fiul omului: Dumnezeu, deoarece „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu“ (In 1, 1); om, deoarece „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi“ (In 1, 14). Dumnezeu, deoarece „toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut“ (In. 1, 3); om, deoarece „s-a născut din femeie, s-a născut sub lege“ (Gal 4, 4). Naşterea din trup este manifestarea firii umane, naşterea feciorelnică este revelaţia puterii [divine]. Copilăria pruncului se vede în smerenia leagănului, măreţia Celui Preaînalt este vestită de glasurile îngerilor. Se aseamănă întru totul oamenilor Acela pe care Irod, în ticăloşia lui, încearcă să-l omoare, însă este Domnul tuturor lucrurilor cel pe care magii se bucură să-l adore cu umilinţă. Când a venit să fie botezat de Ioan, înaintemergătorul său, pentru ca [divinitatea] ascunsă sub vălul trupului să nu fie rămână ascunsă, glasul Tatălui a răsunat din ceruri zicând: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care mi-am pus toată plăcerea“ (Mt 3, 17). Astfel, pe acela pe care şiretenia diavolului îl ispiteşte ca om, lucrarea îngerilor îl slujeşte ca Dumnezeu.A flămânzi şi a înseta, a fi obosit şi a dormi ţine evident de firea omenească; însă a hrăni cu cinci pâini cinci mii de oameni, a da samaritencei apă vie care îi dăruieşte celui care bea să nu mai înseteze niciodată, a merge pe mare fără ca picioarele să i se scufunde, a mustra furtuna şi a linişti trufla valurilor, fără îndoială, este dumnezeiesc. (Sc Leon cel Mate, Tomus ad Flavianum)
Sf Leon se pomenește la data de 18 februarie.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut