Luminat fiind de Strălucirile Dumnezeieștilor dogme, ai făcut să strălucească Lumina Ortodoxiei și ai micșorat întunericul eresurilor, fericite; și mutându-te din viață, te-ai sălășluit în Lumina Cea Neînserată, Cuvioase Leon; roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Luminat fiind, cuvioase, de Lumina Cea Preastrălucitoare, ai arătat Întuparea Cuvântului cea de negrăit și Dumnezeiască, spunând că îndoită este firea și îndoită este lucrarea lui Dumnezeu, Celui Ce S-a Întrupat.

Propovăduitor al îndoitei lucrări a Mântuitorului Hristos te-ai făcut, fericite; căci ai zis că fiecare din firile pe care le are lucrează prin împărtășirea cu cealaltă, cu care este împreună, înțelepțitule de Dumnezeu, ierarhe.

Cunoscut-ai pe Cuvântul că este întocmai de o Putere cu Tatăl și ai crezut, de trei ori fericite, că S-a Întrupat; și ai propovăduit că amândouă însușirile lucrează după potriva Trupului și a Dumnezeirii, fără amestecare și fără schimbare.

Un Singur Fiu, pe Hristos și Domnul, Cel Născut mai înainte de veci din Tatăl și pentru noi din Fecioară Născut, Care S-a arătat de o fire cu noi, L-ai propovăduit mai presus de fire, slujitorule al celor de negrăit, de Dumnezeu însuflate.

Un singur Ipostas în două Firi, mărturisind pe Hristos, cu două lucrări și cu două voiri, acum cânți: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule în veci.

Ca un soare cu totul strălucitor de la apus ai răsărit, lucru cu adevărat minunat, grăitorule de Dumnezeu, nimicind în chip vădit amestecul și împreunarea lui Eutihie și ai sfărâmat împărțirea lui Nestorie, învățând să cinstim un Hristos în două Firi, Neîmpărțit, Neschimbat și Neamestecat.

Întrupat ai cunoscut, Preacuvioase, Sfinte Ierarhe Leon, pe Cel Ce mai înainte era fără de trup, pe Cuvântul Tatălui, Cel Unul-Născut și împreună fără de început și ai învățat că Cel mai presus de vreme a venit sub vreme, mărginit fiind cu trupul, dar ca Ziditor necunoscând mărginire, strigând: preoți bine cuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci. (Minei, 18 februarie)