A face fapte bune în văzul altora nu e făţărnicie, fiindcă cele mai multe fapte bune pe care suntem datori a le săvârşi sunt în folosul aproapelui, deci trebuie făcute printre ei şi în văzul lor. Deşi mai bine fac cei ce se străduiesc să făptuiască totul în taină, lucrul acesta nu este totdeauna cu putinţă; ca atare, cei ce săvârşesc fapte bune în văzul lumii nu trebuie mustraţi pentru că fapta lor bună a fost văzută. 

 Făţărnicia, fariseismul, începe din clipa în care apare hotărârea nu de a face binele, ci de a părea un om care face binele.

 Creștinul face binele din dorinţa de a face bine, din conştiinţa că asta este voia lui Dumnezeu, întru slava lui Dumnezeu. 

(Sf Teofan Zăvorâtul)