Tipicul bisericesc rânduiește că în Denia Sâmbetei celei Mari, când se cântă Prohodul Domnului, după începutul obișnuit al slujbei, „preotul, îmbracat în toate veșmintele, de culoate îndoliată, deschide uşile împărăteşti şi cădeşte toată biserica, tămâind la vreme şi Sfântul Epitaf. Terminînd cădirea, preotul rămâne cu faţa spre răsărit, în faţa Sfântului Epitaf şi începe starea întîi a Prohodului, cântând : În mormânt viaţă, pus ai fost Hristoase și s-au spăimântat oștirile îngerești, plecăciunea Ta cea multă preamărind, după care cântăreţii şi credincioşii, împărţiţi în grupe, continuă să cânte, alternativ, celelalte tropare până la sfârşitul stării ; în acest timp preotul rămâne în faţa Sfântului Epitaf.” (Tipic bisericesc, 1976)
În acest an, supunându-ne legislației civile-sanitare, de limitare a pandemiei, slujba Prohodirii Domnului s-a desfășurat de la două strane, cântându-se alternativ, conform practicii locale, participând la cântare doar preotul și cântărețul bisericesc.
Categories: Articole