Întâi a semănat mălai Întâiul om, fugind din rai. La urmă s-a întors, l-a lins, Să-şi piardă urma, dinadins.Acum îl caută, slab, strâmb, El, fabricantul de porumb. Ah, raiul de odinioară!Nu-l mai găseşte, doar îl ară.Erau pe-aici, într-un coclaur, Un om, un pom şi un balaur. Şi-un şarpe subţirel: femeia, Balaur mare-a fost aceea!Căci numai ea, zice, m-a-mpins, Fugind din rai, de l-am şi lins. A dracu’ limbă, m-a pierdut! De-aş fi ştiut! De-aş fi ştiut! Marin Sorescu

Categories: Articole