În duminicile a IV-a, a V-a și a VI-a după Rusalii (2, 9, 16 iulie 2017) activitățile catehetice săptămânale cu credincioșii au avut ca temă prezentarea și tâlcuirea cultului public creștin. În ziua prăznuirii Sfântului Ștefan cel Mare s-a vorbit despre cele 7 laude, care își au originea în Vechiul Testament. Din Faptele Apostolilor cunoastem ca ceasurile din zi randuite pentru rugaciunea obsteasca in templul din Ierusalim ori in sinagogi, la evrei, erau urmatoarele: Ceasul al treilea (ora noua de azi); Ceasul al saselea (ora douasprezece de azi) si Ceasul al noualea (ora 3 p.m. de azi). La ceasul al treilea S-a pogorat Sfantul Duh peste Apostolii adunati in foisor (Fapte 2, 15), la ceasul al saselea Sfantul Apostol Petru, urcat sa se roage pe acoperisul casei din Iope, a avut vedenia care a deschis intra-rea paganilor in crestinism (Fapte 10, 9 s.u); la ceasul al noualea, sfintii Apostoli Petru si Ioan s-au suit la templu ca sa se roage (Fapte 3, 1) si acolo au vindecat un schiop si au predicat Evanghelia multimilor (Fapte 3, 2-19). In Noul Testament se mai face amintire si de Rugaciunea de noapte: Domnul Hristos petrecea nopti intregi in rugaciune (Luca 6, 12), iar Sfintii Apostoli Pavel si Sila laudau pe Dumnezeu la miezul noptii in temnita (Fapte 16, 25). Cat despre rugaciunea de seara, Vecernia, si cea de dimineata, Utrenia, sunt mai vechi decat ceasurile, ele fiind legate de jertfele ce se aduceau dimineata si seara la templu (I Cron. 23, 30;Ies. 29, 39).
În ziua prăznuirii Sfinților Pangratie și Chiril s-au luat în discuție aspectele generale ale Sfintei Liturghii (ideea de jertfă, instituire, săvârșitori, locul slujirii, timpul săvârșirii, numărul Liturghiilor). In locul jertfelor Legii Vechi, pecetluite cu sange de tapi si de vitei (vezi les. 24, 18), Mantuitorul intemeiaza o Lege noua, sau un legamant nou intre Dumnezeu si oameni, pecetluindu-l cu Însusi Trupul si Sangele Sau pe Golgota. Mantuitorul le dadea Sfintilor Sai Apostoli, la Cina, sub forma nesangeroasa a painii si vinului, aceasta jertfa pe care trebuiau sa o aduca de atunci inainte Ucenicii Sai, dupa porunca Sa: „Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea!” (Luca 22, 19 si 1 Cor. 11, 24 si 25). Prin aceste cuvinte El randuieste pe Apostolii Sai drept arhierei sau preoti slujitori ai jertfei celei noi, intemeiata atunci de El.Urmand porunca Domnului si invatatorului lor iubit, Sfintii Apostoli si mai apoi ucenicii lor savarseau zilnic Jertfa Mantuitorului spre neintrerupta aducere aminte de El. Ei faceau intocmai ca Domnul, Care, la Cina, inainte de a frange si a imparti painea, a binecuvantat, iar cand le-a intins paharul, a multumit (lui Dumnezeu-Tatal) (Matei 26, 27; Marcu 14, 22-23; Luca 22, 17-18 si I Cor. 11, 23 s.u.). Adunandu-se deci pentru rugaciune, Sfintii Apostoli si ucenicii lor multumeau si se rugau indelung ca Domnul sa prefaca painea si vinul de pe masa lor in insusi Sfantul Sau Trup si Sfantul Sau Sange, cu care apoi se impartaseau. Acelasi lucru au facut mai tarziu si urmasii Sfintiti si legiuiti ai Sfintilor Apostoli, adica arhiereii si preotii, carora ei le-au impartasit harul dumnezeiesc de a savarsi aceasta Sfanta Taina. Astfel a luat nastere o randuiala de slujba sfanta, cunoscuta la inceput sub diferite numiri, ca: frangerea painii (Fapte 2, 42), Masa sau Cina Domnului (I Cor. 10, 16), Euharistie (multumire). Mai pe urma, aceasta sfanta slujba a primit numele de Liturghie, sub care o cunoastem azi si care inseamna: lucrare sau slujba publica, obsteasca, randuita si savarsita spre folosul tuturor.
La pomenirea Sfinților Avudim și Faust, s-a tâlcuit credincioșilor rânduiala Proscomidiei, prima parte a Liturghiei ce se săvârșește în taină, în timpul slujbelor premergătoare Liturghiei. Proscomidia este randuiala pregatirii darurilor de paine si de vin, care alcatuiesc materia jertfei. Ele inchipuie sau infatiseaza mai intai insasi fiinta trupeasca si sufleteasca a credinciosilor, pe care ei o aduc ca jertfa lui Dumnezeu, sub aceasta forma. De ce? Pentru ca, spre deosebire de jertfele din Legea Veche, care constau din carnuri sau din roadele pamantului si din care se hraneau nu numai oamenii, ci si animalele, painea si vinul sunt alimente care alcatuiesc numai hrana omului, si anume hrana lui de capetenie. Ele nu numai ca intretin viata trupeasca a omului, ci totodata o si simbolizeaza in chipul cel mai potrivit.In al doilea rand, painea, facuta din atatea boabe de grau stranse laolalta, si vinul, iesit din zdrobirea in acelasi teasc a atator ciorchini de boabe de struguri, simbolizeaza si unitatea sau legatura nevazuta care leaga intre ei pe toti fiii Bisericii, facand din ei un singur trup: Trupul tainic al Domnului. In felul acesta, painea si vinul aduse de credinciosi alcatuiesc si semnul vazut prin care se arata ca ei iau parte cu adevarat la jertfa care se aduce la Liturghie si ca isi dau obolul lor la ea.
Categories: Articole