În Vechiul Testament exista porunca lăsată de Dumnezeu ca fiecare familie să aducă la templu prinos din roadele sale pentru ca acestea să fie binecuvântate de preoţi. Respectând porunca, credincioşii, în special cei de la sat, în timpul coacerii poamelor, aduc la biserică daruri de pârgă pentru a fi binecuvântate. Prinoasele aduse înaintea Sfântului Jertfelnic ca mulţumire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru rodul bogat al muncii omului sunt de obicei primele roade culese, semn al sfinţirii şi întăririi legăturii omului cu Dumnezeu. În același duh, rugăciunea de binecuvântare glăsuiește:„Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit fiecăruia dintre noi să-Ţi aducem Ţie, după putinţă, ale Tale dintru ale Tale; Care dăruieşti, ca răsplătire pentru aceasta, bunătăţile Tale cele veşnice; Cel ce cu bună plăcere ai primit darul cel după putere al văduvei, primeşte şi cele aduse acum de robul Tău şi-l învredniceşte ca acestea să fie socotite în vistieriile Tale cele veşnice, iar lui dăruindu-i îmbelşugată desfătare a bunătăţilor Tale celor din această lume, împreună cu toate cele ce-i sunt de folos”. Sunt pline, în ziua Sfântului Ilie, mesele pentru prinoase ale bisericilor cu mere varatece, fructe diverse și porumb fiert. Asa se cuvine, ca toate cele dintâi și mai frumoase ale noastre să le consumăm însoțindu-ne cu Domnul, apoi prin El, cu cei de aproape.

Categories: Articole