Din harul înțelepciunii și priceperii, dat lui Beţaleel (fiul lui Uri, fiul lui Or) și lui Oholiab (fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan), precum scrie Scriptura Veche în cartea Ieșirii, cap 31, s-au împărtășit miercuri, 27 mai 2020, și câțiva tineri enoriași care au donat și au înălțat în curtea bisericii parohiale un pavilion, adăpost temporar, pentru mai buna desfășurare a slujbelor în perioada interdicției de rugăciune comunitară în interiorul bisericii.

 „Cortul adunării” a fost, conform Scripturii, o construcţie mobilă desemnată de Dumnezeu ca loc al prezenţei Sale în mijlocul poporului evreu. Alcătuirea Cortului nu a fost lăsată pe seama gustului sau imaginaţiei evreilor. Moise a privit şi primit înfăţişarea şi dimensiunea elementelor Cortului, prin revelaţie dumnezeiască, în timpul celor 40 de zile petrecute pe muntele Sinai (Ieș 25:40; 26:30; Num 8:4;Fapte 7:44;Evr 8:5).

 În timpul anilor pribegiei în pustie, Cortul era transportat pe umeri de leviţi şi montat ori de câte ori poporul îşi aşeza tabăra pentru poposire. Mai întâi trebuia instalat Cortul şi numai după aceea se aşeza tabăra pe cele patru laturi ale curţii Cortului, într-o ordine specială hotărâtă de Dumnezeu Însuşi (Num. 2). Aceasta arată cât de însemnat era Cortul în viaţa religioasă a evreilor. După cucerirea Canaanului, cei din Israel au aşezat Cortul la Șilo, unde a rămas până după perioada judecătorilor (Ios 18:1). Mai târziu, Cortul a fost mutat la Nob (1Sam 21:1-6) şi la Gabaon (1Împ 8:4). După ce a sfârşit de construit Templul, Solomon a mutat Cortul adunării la Ierusalim (1Împ 8:4). Prin existenţa Templului, necesitatea funcţionării Cortului ca lăcaş de închinăciune a încetat.

www.parohiaplevna.ro; parohiaplevna@gmail.com

Categories: Articole