Menu Home

Fapta bună a mijlocirii pentru săraci

 „De-ar pomeni cineva de cei străini şi săraci, care nu au pe nimeni, ca să se ostenească pentru dânşii, şi nu pot lăsa vreo moştenire, pentru slujbe sau pentru daruri, deci, ce vom zice de aceştia? 

 Oare, fiindcă nu au ei pe nimeni şi sunt străini şi neaşezaţi, neavând cine să se ostenească pentru ei, nu se vor putea mântui? 
 Au, oare, nedrept este Dumnezeu, că, adică, celui ce are, să-i ierte, iar celui ce nu are nimic, să nu-i dăruiască iertare? Leapădă această socotire de la tine, oricine ai fi tu, pentru că drept este Dumnezeu, sau adevărat este că Dumnezeu este dreptate, înţelepciune, bunătate şi puterea cea a tot alcătuitoare. Şi, ca un drept ce este, va măsura bogăţia celui ce nu are, iar ca un înţelept, din lipsă va face belşug. Ca un puternic, va strica pe cel tare şi va întări pe cel slab, iar, ca un Bun, va mântui făptura mâinilor Sale.” (Sf Ioan Damaschin)
 Însuflețite și de aceste cuvinte suficient de lămuritoare din învățătura despre creștinii răposați, câteva femei pioase din parohie s-au unit să facă mijlocire liturgică pentru un enoriaș răposat, căruia nu avea cine să-i facă rânduielile bisericești după deces. Iar la încheierea sărindarului individual de pomenire (pe care ele l-au susținut cu rugaciunea dar si cu daruri pentru Sfântul Altar: 40 de prescuri, vin, ulei, lumânări și tămâie), s-a oficiat pomenire și parastas în biserică și rugăciune la cimitir.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut