Menu Home

Despre calomnie. Cazul Sfântului Ioan Gură de Aur

În anul 403, la sinodul de la Stejar, potrivnicii intriganți ai Sfântului Ioan Gură de Aur i-au adus 29 capete de acuzaţie, între care şi acestea: -că a vîndut vasele sfinte ale Bisericii şi a risipit venitul Bisericii1;-ca a insultat pe episcopi, alcătuind cărţi calomnioase împotriva clerului2; -că intervine în eparhii străine şi hirotoniseşte episcopi3; -că mănâncă singur la masă si că nu este ospitalier4; -că primeşte în camera sa femei una cîte una, fără să fie cineva de faţă5; -că nu se închină nici cînd intră, nici cînd iese din biserică6; -că mănîncă după Sfânta Împărtăşanie anafură7; -că a împărtăşit pe unii după ce mîncaseră8;-că a primit și are în Biserică păgîni, care au vorbit de rău pe creștini9.

Toate aceste calomnii nu au fost altceva decât răstălmăciri grosolane ale moralității, scopului pastoral și lucrării arhierești ale marelui părinte.

1Pentru a veni în ajutorul celor săraci si pentru a zidi locaşuri de asistentă socială -spitale, aziluri pentru bătrîni, orfelinate şi alte institutii de acest gen – a vîndut unele vase ale Bisericii, care nu mai erau de folos si a întrebuinţat veniturile Bisericii în scopurile amintite. 2 Este vorba de lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur în care condamna obiceiul împămîntenit în Constantinopole de a trăi sub acelasi acoperiș clericii -episcopi şi monahii – cu călugăriţele. 3Sfântul Ioan Gură de Aur a ţinut la Efes, în anul 401, un sinod în care au fost depuși din treaptă episcopii simoniaci și au fost hirotoniţi alții în locul lor. 4Sfântul Ioan Gură de Aur mânca singur la masă din pricina bolii sale de stomac dobândită în anii sihăstriei sale în munții de lângă Antiohia; de multe ori voma în timpul mesei şi nu dorea să facă şi pe alţii părtaşi ai suferinţei sale. 5 În scrisoarea către episcopul Chiriac, față de această acuzaţie exclamă: „Spun că m-am culcat cu femei. Dezbrăcați-mi trupul meu şi veţi găsi mortificarea mădularelor mele!”. 6 Au adus această acuzaţie omului care învăţa pe credincioşii săi că ceea ce este apa pentru peşti aceea este rugăciunea pentru creştin. 7Paladie (în Dialogul) spune că aceasta este singura acuzaţie adevărată din toate acuzaţiile aduse Sfântului Ioan Gură de Aur. Într-adevăr, sfântul Ioan recomanda credincioşilor săi ca după ce se împărtăşeau să ia anafură, ca nu cumva, fără să vrea, să arunce odată cu scuipatul şi rămăşiţele din Sfintele Taine. 8 Tot în Scrisoarea către episcopul Chiriac, sfântul Ioan Gură de Aur, revoltat de această acuzatie, spune: „Multe au tâlcuit împotriva mea! Spun că am împărtăşit pe unii după ce au mîncat. Dacă am făcut una ca asta, să fie şters numele meu din cartea episcopilor, să nu fie scris în cartea credinţei ortodoxe! Dacă am făcut una ca asta, să mă scoată Hristos din împărăţia Sa! Iar dacă tot mai susţin este, dacă tot se încăpăţînează, să-l doboare atunci şi pe Pavel, care a botezat o întreagă casă după ce au mîncat! Să-l doboare chiar pe Domnul, Care după cină a împărtăşit pe apostoli” 9 Duşmanii Sfîntului Ioan Gură de Aur au transformat în acuzaţie chiar și râvna arhiepiscopului de a converti pe păgîni la creştinism.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut