În Biblioteca parohială a fost înscris un nou volum de predici hrisostomice, Omilii la Evanghelia după Ioan, vol 2, care în stilul propriu marelui părinte antiohian, oferă credincioșilor, alături de conținutul exegetic o considerabilă aplecare spre îndemnurile morale. Pentru Sfântul Ioan, „la nimic nu foloseşte o credinţă dreaptă dacă viaţa este stricată”. De aceea, autorul îndeamnă adesea: „Să-L slăvim pe Dumnezeu, nu doar prin credinţă, ci şi prin viaţă; altminteri, nu mai e slăvire, ci hulă. Căci Dumnezeu nu e hulit atât de mult dacă un elin e întinat, ci dacă un creştin e stricat”. Între viciile cele mai incriminate de predicatorul antiohian sunt hoţia şi lăcomia, cărora le propune ca remediu milostenia, cu o observaţie preţioasă: „Nu mă refer la milostenia cea din nedreptate, fiindcă aceasta nici nu este milostenie, ci cruzime şi neomenie. Căci la ce foloseşte să-l dezbraci pe unul şi să-l imbraci pe altul?”.
În multe omilii Sfântul Ioan acordă o atenţie deosebită femeilor, care, prin afecţiunea şi compasiunea lor înnăscute, au cea mai mare putere de influenţă asupra soţilor lor: „Nimic, într-adevăr, nimic nu-i mai puternic decât o femeie evlavioasă şi înţeleaptă în a-l pune în rânduială pe bărbat şi a-i modela sufletul în cele câte ar voi. Pentru că nici pe prieteni, nici pe profesori, nici pe conducători nu îi va îngădui, precum pe soţia lui, să-l îndemne şi să-l sfătuiască”. Întrucât rolul lor în ameliorarea societăţii este unul decisiv, autorul nu cruţă niciun efort în ale povăţui şi îndruma spre practicarea filosofiei cereşti.
Categories: Articole