„Îndată ce au văzut slava chipului lui Hristos, cei trei ucenici de pe Muntele Tabor au mărturisit [prin glasul lui Petru]: “Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ţie una și lui Moise una și lui Ilie una” (Matei 17, 4). Tâlcuind această dorință a ucenicilor, Sfântul Maxim spune că cele trei corturi sunt cortul practicii (al faptei), al teoriei (al vederii de Dumnezeu) și al teologiei (al grăirii de Dumnezeu). Chipul primului cort (al practicii) era Ilie, ca om plin de bărbăție și de cumințenie, chipul celui de-al doilea (al teoriei) era Moise, ca învățător de lege și ca îndreptător, iar chipul celui de-al treilea cort (al teologiei) era Împăratul Hristos, pentru că era desăvârșit în toate. Din această analiză interpretativă se vădesc cele trei trepte ale vieții duhovnicești care alcătuiesc urcușul sufletesc al omului pe Muntele Tabor. Acestea sunt: curățirea, iluminarea și îndumnezeirea. Asadar, nu este vorba despre un urcuș spațial, ci despre o creștere interioară. Dacă analizăm cu atenție toată viața bisericească și învățătura soteriologica a Sfinților Părinți, vom constata că se vorbește în permanență despre aceste trei trepte ale vieții duhovniceșiti, care sunt în legatură cu diferitele grade de împărtășire a omului din harul lui Dumnezeu. Dacă viața duhovnicească nu este caracterizată de această creștere, ea devine idolatră și sclavă a moralei.” (Mitropolit Hierotheos Vlachos)

Categories: Articole