În sprijinul dovedirii autocefaliei de facto a Bisericii româneşti sunt de amintit următoarele realități, desprinse din istoria Bisericii Ortodoxe naționale, în perioada evului mediu:1.Cu privire la exercitarea puterii învățătorești:-S-a dovedit permanentă statornicie în dreapta credință, precum și în păstrarea unității dogmatice, canonice și de cult cu Biserica Ortodoxă Răsăriteană;-S-au alcătuit și răspândit în cuprinsul Bisericilor românești, dar și în cadrul altor Biserici, pastorale și cărți de cuprins doctrinar;-S-a organizat învățământul religios catehetic și teologic pentru credincioși și pentru formarea clerului propriu în școli mânăstirești încă de la începutul sec XV;-S-au desfășurat discuții și colaborări cu alte Biserici creștine (ex sinodul panortodox de la Iași, 1642) fără să li se fi impus vreodată hotărârile dogmatice ale unei alte Biserici.

Categories: Articole