Am intrat pe randul al doilea al unei vii,Si mi-a mirosit a pivnita domneasca,Pe randul trei mirosea a pirostrii,Iar pe restul, a casa parinteasca.Am intrat pe un rand oarecare cu porumb,Si mi-a mirosit a mamaliga taiata cu aţa,A palma aspra de taran odihnind pe un damb,A pamant reavan sapat dimineata.Am intrat in livada de peri si de pruni,Si mi-a mirosit a tuica galbena fiarta,A gutui si a meri cu mere dulci si a aluni,A „camera de la drum” si a lemn de poarta.Am calcat pragul prispei unui locas taranesc,Si lana servetului agatat in pridvor,Mirosea a urda si a bors pacuraresc,A lemn de fag ars domol pe razor.Am intrat apoi in biserica satului,Si mi-a mirosit a coliva, must si sarmale reci,A miere de albine din vatra tarii Banatului,Si-abia atunci am inteles rostul cuvantului veci.

Mihai Antonescu

Categories: Articole