Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.Plouă.Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,ce-o simt n-o simt în mine,în inimă,în piept,ci-n picurii de ploaie care curg.Şi altoită pe fiinţa mea imensa lumecu toamna şi cu seara eimă doare ca o rană.Spre munţi trec nori cu ugerele pline.Şi plouă.

Lucian Blaga

Categories: Articole