Maxima „Cunoaște-te pe tine însuți”, apărea ca inscripţie, la sanctuarul din Delphi, dedicat lui Apollo, ca să îi îndemne pe cei ce veneau să ţină cont de faptul că sunt doar nişte muritori, să-și cunoască statutul.

În viața duhovnicească, cunoașterea străfundurilor duhului este o dovadă de trezvie, care însă poate fi lesne abătută și ispitită către mândrie.

Sf Ioan Gură de Aur atinge și dezvăluie legătura dintre cunoașterea firii lăuntrice și ispita ce poate deturna sensul trezviei. „Mărturisiţi-vă păcatele voastre, pentru că, prin mărturisire se vindecă rănile cele sufleteşti, precum şi vătămarea trupească, arătându-se la doctor, se tămăduieşte, iar cea tăinuită, boală mare face, iar mai pe urmă aduce moarte. Asemenea şi păcatele cele tăinuite omoară şi trupul şi sufletul şi bucurie fac diavolului. Mare şi bun lucru este mărturisirea păcatelor, precât tăinuirea lor este bucurie satanei. Cineva, amăgindu-se grăieşte: „Astăzi să-mi fac plăcerea mea, iar mâine mă voi pocăi”. Dar cine ştie de va ajunge sau nu ziua de mâine? Că, fără de veste, vine moartea şi-l pierde pe el. Iar, dacă este cineva cărturar, apoi diavolul îi bagă lui în cap un gând ca acesta zicându-i: „Tu îţi ştii şi singur gândurile tale şi ceea ce zice Scriptura ştii, precum şi ceea ce Sfinţii Părinţi au poruncit; deci tămăduieşte-te şi singur, fără duhovnic”. Nu asculta gândurile acelea şi nu zăbovi a te tămădui, mărturisindu-ţi, păcatele tale, ca să fii iertat şi în veacul de acum şi în cel viitor.”

Categories: Articole