Menu Home

Nu poate pomul rău să facă roade bune

Voiesc să vă aduc aminte, vouă, fraţilor, despre mincinoşi. Că vă văd pe voi că nu vă prea sârguiţi a vă păzi limbile voastre şi cu lesnire mult suntem târâţi de ele. Trebuinţă este, dar, de multă trezvie, ca să nu fim furaţi de minciună. Că, minţind, nimeni nu se face părtaş lui Dumnezeu şi străin de El este mincinosul. Că scris este: „Toată minciuna de la diavolul este”. Şi, iarăşi: „Mincinos este şi tată al minciunii”. Pe diavolul, aşadar, îl numeşte mincinos. Iar adevărul este Dumnezeu, că Însuşi zice: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Deci, vedeţi de cine ne despărţim. Şi vedeţi de cine ne lipim cu minciunile: arătat este că, de cel viclean, de voim, dar, să ne mântuim cu adevărat, suntem datori să iubim adevărul, cu toată puterea şi cu toată sârguinţa şi să ne păzim de toată minciuna, ca nimic să nu ne despartă pe noi de adevăr şi de viaţă. Sunt însă trei osebiri şi feluri de minciună. Este minciuna de gând, este cel ce minte cu cuvântul, este încă şi cela ce şi cu viaţa lui minte. Cela ce minte, din gândul său este cel ce primeşte păreri. De vede pe cineva grăind cu fratele său, gândeşte şi zice: „De mine grăiesc”. Iar de vor lăsa vorba, iarăşi gândeşte: „Pentru mine au lăsat vorba”. Şi toate le minte cu gândul. Încă şi la clevetiri gândeşte, de bătaie, de osândire, de a face război. Că nu poate pomul rău să facă roade bune. (Evagrie Monahul)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut