Evangheliarul cuprinde părți din Sfintele Evanghelii scrise de cei patru evangheliști Matei, Marcu, Luca și Ioan. Aceste părți se numesc pericope. Împărțirea Evangheliilor pe pericope, pentru a fi citite în cult, a fost efectuata de un oarecare Evagrie, la sfârșitul secolului al IV-lea, și de către diaconul Eutaliu din Alexandria Egiptului, pe la anul 458. Lucrarea a fost continuată de Sf. Sava cel Sfințit (sec, IV) și Sf Sofronie al Ierusalimului (sec. VII), fiind definitivată de Sf loan Damaschin (sec. VIII) și Sf. Teodor Studitul (sec. IX). În semn de respect și cinste pentru cuvintele Domnului, cartea liturgică este bogat împodobită cu o ferecătură argintată având și pe ultima copertă motive vegetale, printre care apar la loc de cinste icoana Răstignirii Domnului în mandorlă eliptică. Conform rânduielii liturgice, Evangheliarul se poartă întotdeauna, la procesiuni, cu prima copertă, unde este reprezentată icoana Învierii Domnului (vezi aici [https://www.parohiaplevna.ro/lumini-din-trecut/1940-ferecatura-evangheliarului-muzeu-virtual-avers.html] ) îndreptată spre credincioși. Doar în două zile din an, când se face pomenirea Răstignirii, în Vinerea Mare (la vecernie) și la 14 septembrie (la Liturghie), Evangheliarul se poartă cu ultima copertă (unde așa cum se vede, este reprezentată icoana Răstignirii) îndreptată spre credincioși

Categories: Articole