„…Minele aparţineau regelui ţării, iar minerii erau în serviciul acestuia, lucrând sub supraveghetorii şi ofiţerii lui. Acesta era un rege adevărat adică unul care cârmuia spre binele poporului său, şi nu doar cât să ducă el un trai plăcut; iar argintul nu-i trebuia ca să-şi cumpere lucruri scumpe, ci ca să-l ajute să guverneze ţara şi să plătească armatele, care o apărau de unii vecini ce nu le dădeau pace, şi judecătorii puşi de el să împartă dreptatea între oameni, în aşa fel încât aceştia să înveţe să fie drepţi, ba chiar să ajungă să nu mai fie nevoie de ei. Nimic din ce putea fi scos din inima muntelui n-ar fi putut servi unor scopuri mai bune ca argintul pe care-l extrăgeau minerii regelui pentru acesta. Erau oameni în ţară care, atunci când puneau mâinile pe argint, îl înjoseau încuindu-l în cufere şi făcându-l astfel să se îmbolnăvească, iar atunci acesta era numit mamona şi isca tot felul de certuri; dar când ieşea direct din mâinile regelui nu făcea decât prieteni, aerul ţinându-l curat.” (George MacDonald, Prințesa și Curdie)

Categories: Articole