Un frate oarecare petrecea într-o mânăstire de obște, supunându-se ascultărilor. Și-l iubeau cinci dintre frați, iar unul avea necaz pe el. De aceea, fratele a ieșit din mânăstire. Deci, a mers la alta; și-l iubeau pe dânsul opt frați, iar doi îl urau pe el. Apoi și de acolo a ieșit și a intrat, iarăși, în altă mânăstire; și-l iubeau șapte dintre frați, iar cinci nu-l iubeau. Însă, fugind și de acolo, s-a dus ca să intre în altă mânăstire, dar mai înainte, până a nu intra, șezând, și-a luat o hârtie și cugeta întru sine: „Dacă îți vei asculta gândurile tale, nici toată lumea nu-ți va ajunge ție, ca s-o umbli.” Apoi, s-a făgăduit în inima sa ca să rabde și a scris pe hârtie așa: „Ai ieșit din alte mânăstiri, fiindcă n-ai răbdat ocările și mustrările, iar, aici, te vor necăji pe tine și mai mult decât în celelalte. Să-ți aduci, dar, aminte de toate pricinile, care te izgoneau pe tine și, pe toate acele pricini, le vei afla și aici, oare, vei răbda?” Și a scris: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu voi răbda.” Deci, strângând răvașul acela, l-a legat în brâul său și, rugându-se, a intrat în mânăstire. Apoi, petrecând puțină vreme, a început a auzi de la frați ocările cele asupra sa, iar când se necăjea, apuca hârtiuța aceea și citind-o, afla: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi răbda.” Și întru sine gândea: „Lui Dumnezeu te-ai făgăduit, de la Dânsul să-ți ceri ajutor.” Și așa, se mângâia. Iar vrăjmașul, nesuferind răbdarea fratelui, a îndemnat pe frați să se înștiințeze că fratele se mângâia, citind acea hârtie. Și, au început ei a zice că este vrăjitor și citind, nu se tulbură. Apoi, mergând la egumen, i-au spus: „Nu putem să trăim cu fratele acesta, că vrăjitor este și în brâul lui sunt farmecele; și, dacă voiești să rămâi cu dânsul, apoi, pe noi să ne slobozesti să ne ducem.” Iar egumenul, duhovnicesc fiind și știind smerenia fratelui, a cunoscut că din zavistia diavolului este ceea ce ziceau ei și a grăit fraților: „Ieşiţi de vă rugați și mă voi ruga și eu; și, după trei zile, vă voi răspunde vouă.” Deci, când dormea fratele, i-a dezlegat părintele brâul lui, și, citindu-i hârtiuța, îndată a pus-o și a legat-o iarăși în brâul fratelui. Iar după trei zile, au venit frații la egumen, zicându-i: „Spune-ne nouă, ce vei face vrăjitorului aceluia?” Și le-a zis: „Chemaţi-l pe el”. Deci, venind acela, i-a zis egumenul: „Pentru ce smintești pe fraţi ?” Iar fratele a zis: „Am greșit, iartă-mă și te roagă pentru mine.” Iar părintele a zis către fraţi: „Ce ați zis că a făcut fratele acesta ?” Ei au zis: „Fermecător este și farmecele în brâul lui sunt.” Și a zis egumenul: „Scoate-ți vraja ta.” Iar el a răspuns: „Am greșit, iartă-mă.” Deci, a zis egumenul: „Scoateți voi farmecele lui.” Iar fratele nu-i lăsa să-i dezlege brâul. Apoi a dezlegat el hârtia și părintele a dat-o la un diacon și i-a poruncit lui ca să stea la un loc înalt și să citească hârtia, zicând: „Să se rușineze diavolul, cela ce învață pe oameni a vrăji.” Și s-a citit hârtia aceea mică, în care era scris așa: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, voi răbda.” Și s-au rușinat frații și s-au închinat egumenului până la pământ, zicând: „Gresit-am, iartă-ne, te rugăm.” Iar părintele a zis: „Dar, oare, mie se cade să vă închinaţi ? Închinați-vă lui Dumnezeu și fratelui acestuia să-i faceți metanie până la pământ.” Iar fratelui i-a zis: „Roagă-te pentru dânșii, ca să li se ierte lor păcatul.”

Categories: Articole