Luni, în prima zi a Postului Mare din anul 2018, s-a citit canonul Sf Andrei Criteanul, un imn al pocăinței fundamentat pe exemple veșnice oferite de Sfânta Scriptură. Cântarea întâi începe cu istoria strămoșilor Adam și Eva.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea:

Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu mărire s-a preaslăvit (de două ori). Pripeala: Miluieşte-mă Dumnezeule, miuieşte-mă.

De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele ticăloase ? Ce început voi pune Hristoase, acestei tânguiri de acum? Ci ca un milostiv dă-mi iertare greşelilor.

Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Părăseşte de acum nebunia cea dinainte și adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăință.

Râvnind neascultării lui Adam cel întîi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, de Împărăţia cea vecuitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele. Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi? Că ai căzut rău și te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală nebunească mîncare. În locul Evei celei simtite, făcutu-s-a mie Evă înţelegătoare cugetul cel pătimaş în trup arătîndu-mi cele dulci şi gustînd pururea din băutura cea amară.

După dreptate s-a lepădat Adam din Eden, nepăzind o poruncă a Ta, Mântuitorule. Dar eu ce voi pătimi, nebăgînd seamă totdeauna de cuvintele tale cele de viaţă? Slavă… a Treimii: Treime, fiinţă preaînaltă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilinţă.

Şi acum…a Născătoarei: Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folositoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca o Stăpână, curată, mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc.

Categories: Articole