Propovăduitorii aventiști, de ocazie, distribuie filade prin care „neștiutorii” primesc „studiu biblic” ,realizat simplist și tendențios, pus sub semnul unei lozinci foarte bine alese, care distruge, din fașă, întregul eșafodaj al propovăduirii mincinoase, arătând sub sloganul „NU TE LĂSA PĂCĂLIT!” că au orbit ochii lor şi s-a împietrit inima lor ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima (In 12, 40).
MINCIUNA: 9. Unii spun că Sabatul va fi respectat pe Noul Pământ al lui Dumnezeu. Este adevărat? „Căci după cum cerurile cele noi, şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea zice Domnul, așa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul” (Isaia 66.22.23). Răspuns: Da, Biblia spune că cei mântuiţi din toate timpurile vor păzi sabatul pe Noul Pământ.
ADEVĂRUL: Apetența adventiștilor de a folosi în principal referințe din Vechiul Testament demonstrează o eroare de logică a discursului, căci trec sub tăcere faptul că Domnul Iisus a adus schimbarea legii. În textul din Isaia este normal să se zică de ziua de sabat pentru că acea zi era atunci ziua pentru închinare. Nu avea cum să zică „vor veni în ziua de duminică” pentru că nu avusese loc jertfa și învierea Domnului Iisus pentru a schimba Vechiul Testament cu o Lege mai bună. Astfel, revelația Noului Testament expune precis că în epoca harului „nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete” (Colos 2, 16). Textul acesta este foarte edificator, mai ales termenul de „a judeca”. Nu este aşa că aceia care fac mântuirea dependentă de ţinerea Sabatului, judecă? Ei le tăgăduiesc altora mântuirea deplină în Hristos şi îi consideră antihrişti. Totuşi, conform Scripturii, nici tăierea împrejur (Gal. 6:15-16, ş.a.) nici păzirea Sabatului nu pot fi impuse credincioşilor dintre neamuri. La începutul Bisericii nou testamentare, fraţii care au venit la credinţă au vrut să trăiască în continuare conform regulilor Legii, chiar în timpul harului. S-a pus întrebarea despre ce să le fie impus credincioşilor dintre neamuri în ceea ce priveşte obiceiul Legii. În această legătură citim în Fapte 15:19-20: „De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge”. În vers. 28 devine clar faptul că această hotărâre nu a fost părerea apostolilor şi a preoților, ci după cum este scris: „Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare”.
Categories: Articole