Copil de preot în anii `40, repere de arheologie sentimentală (XII)

„De mic am dedus că fratele mai mare, Mircea, era un milos și sensibil, nefolosindu-și forța pentru a mă domina. Și de aici nu a lipsit mult să-mi i-a frica, terorizându-l cu mușcături și zgâreieturi, de la care și azi mai păstrează niște urme pe față. Capacitatea mea de mare luptător a durat însă până în clasa întâi când fratele pariind totul pe mine mi-a angajat un meci de bătaie cu un coleg, dar cu an mai mare, țăran teapăn nu glumă. M-a bumbăcit tipul serios, mai ales că fratelui nu-i venea să creadă ce se întâmpla, așa ca mi-a aranjat pe loc și revanșa, terminată și mai categoric în defavoarea noastră. Iată că de pe atunci am înțeles pe pielea mea ceva despre competiție!” (prof Vasile Constantin- MAO)
0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...