Χαίρε, Νύμφη Ανύμφευτε- Bucură-te Mireasă fără mire (purureafecioară)

Veritabil „compendiu al teologiei mariale” patristice din veacul ei de aur, Acatistul are drept temă fundamentală celebrarea tainei Mariei Fecioară Theotokos în taina lui Hristos, Logosul divin întrupat, taină lucrătoare în Biserică în toate aspectele vieţii ei sacramental liturgice, ascetic-duhovniceşti, individuale şi social comunitare. Nici omilie, nici tratat dogmatic, ci imn liturgic, Acatistul nu expune, nici nu apără, ci propune şi actualizează liturgic cu mijloace de expresie poeticosimbolice de o unică armonie şi forţă de sugestie unitatea indisociabilă între Hristos-Maria-Biserică, proprie Tradiţiei Bisericii vechi şi a celei Ortodoxe. În acelaşi timp hristologic, mariologic şi ecleziologic, Acatistul, deşi are un epicentru marial, îl înscrie în permanenţă într-o perspectivă riguros hristocentrică şi un orizont ecleziologic inconfundabil. Cele două părţi ale Acatistului: istorico-narativă (strofele 1-12) şi dogmaticomistică (strofele 13-24) oferă astfel: pe de o parte, o lectură în cheie liturgică a relatării evangheliei copilăriei lui Iisus în şase momente începând cu Buna Vestire, continuând cu vizita făcută de Maria Elisabetei, cu închinarea păstorilor şi magilor Pruncului şi Mamei Lui în Betleem, cu fuga în Egipt şi întâmpinarea Lui la templu de bătrânul Simeon; iar, pe de altă parte, „o mică summa” de mariologie arhaică insistând pe şase momente-accente, specifice epocii redactării Imnului: zămislirea feciorelnică, maternitatedivină, naştere feciorelnică, Maria Pururea Fecioară model şi apărătoare a feciorelor, izvor al Tainelor inițierii creştine şi ocrotitoare a Bisericii şi Imperiului creştin constantinopolitan. (Ermanno M. Toniolo, Acatistul Maicii Domnului explicat)

Vineri, 23 martie 2018, in biserica parohială s-a oficiat Denia Imnului Acatist al Maicii Domnului. În imagine, desen realizat in cadrul activitățilir cercului catehetic parohial.

Categories: Articole