În duminica a treia după Paști, 30 aprilie 2017, a reînceput în biserica parohială programul duminical de catehizare a enoriașilor. În această sesiune, folosindu-se catehismul oficial al Bisericii Ortodoxe Române, s-a continuat tâlcuirea Rugăciunii Domnești, anume cererile a patra și a cincea, privitoare la întreținerea vieții trupești-sufletești și la criteriul dobândirii iertării.

„Rostirea cuvintelor „pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi” îndatorează pe cel ce se roagă să se gândească să ceară pâine și pentru aproapele și să ajute pe cei lipsiti. Pe de altă parte, cuvântul „nouă” nu este aci fără rost; el ne dă să înțelegem că trebuie să cerem pâine câstigată cinstit și cu munca noastra. Că zice Sf. Grigorie al Nissei: „Dacă pâinea cu care ne hrănim nu este răpita de la altul, dacă nimeni n-a flămânzit ca sa ne săturăm noi și nimeni n-a suspinat ca să ne umplem noi pântecele, ci este agonisită cinstit și deci, din al său, și este rod al dreptății și spic neprihănit și neamestecat al păcii, pâinea lui Dumnezeu este una ca aceasta”.

„Graind despre pacatele noastre si poruncindu-ne sa ne cerem iertare, Mantuitorul arata ca iertarea atarna de faptul de a ierta si noi pacatele pe care altii le-ar fi facut impotriva noastra: „ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal vostru cel ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va ierta greselile voastre” (Matei 6, 14-15). Prin urmare, rostind rugaciunea Tatal nostru cu inima impietrita de a nu ierta altuia greselile, inseamna a ne osandi singuri. Totusi, daca din slabiciunea firii inca nu am izbutit sa biruim ura din noi, nu trebuie sa incetam a rosti aceasta rugaciune. Caci daca o facem din inima, Dumnezeu, pana in cele din urma, Se va indura si ne va da putere sa biruim slabiciunea firii si sa alungam ura din inima noastra.”

Categories: Articole