Veşmântul de nuntire cu Mirele SfântÎl ţes din in subţire îngerii, prin Cuvânt.

E un veşmânt eteric, duhovnicesc,Din aur alb feeric: unicul strai ceresc!

Ştim, soli de aer, din Împărăţie,Ce migăloasă e o broderie!…

Atâtea nopţi să ţeseţi, să brodaţiCu degete trudite, ochii înrouraţi:

Din aur de Ofir, -ce rar filon în noi-Ţeseţi fire de iubire, în război;

Lacrimi adunaţi, în ruga din zoriŞi perle brodaţi pe straiul uşor:

Floarea patimii, din dorul inimiiDupă desăvârşirea Treimii…

Şi-apoi, ne-aţi vegheat şi ce ne-aţi mustratCă veşmântul alb, ades, l-am pătat

Cu drag de pământ şi vorbe de clacăŞi Regelui Sfânt, nu o să-I placă…..

Viaţa mea, ca haina, de îmi e sfinţităDe Mirele drag, eu voi fi răpită!

Amin!

Marinau Daniela, Rochia albă de nuntă

Categories: Articole