„De multe ori, zic unii din voi: „Unde sunt acum prigoanele şi pătimirile ?”

Acum, în loc de prigoană şi chinuri, te mustră conştiinţa, să mori pentru păcate, să-ţi omori mădularele cele de pe pământ şi iată, vei fi mucenic de a ta voie.

Atunci, se luptau cu împăraţii şi cu dregătorii. Ai şi tu acum, ca potrivnic, pe diavolul, împăratul păcatului şi dregători pe draci.

Atunci, aceia le puneau înaintea mucenicilor capiştea şi jertfele şi urâta închinăciune a diavolului celui mincinos. Cunoaşte cu mintea ta, că sunt şi astăzi capişti şi jertfe, îndulcitoarele pofte, iar idoli, duhul poftelor. Că cela ce slujeşte desfrânărilor şi se îndeletniceşte cu desfătări, acela s-a lepădat de Hristos şi idolului se închină, că are în sine, adică chipul Afroditei, urâta şi trupeasca dulceaţă. Iarăşi de se biruieşte cineva de mânie şi de iuţime, de nu-şi va tăia sălbăticia patimii acesteia, de Iisus s-a lepădat şi are întru sine dumnezeu pe Ares(zeul războiului), că se închină mâniei, care este semn de turbare. Iar cel ce este iubitor de arginţi şi iubitor de dulceţi şi îşi închide îndurările sale faţă de fratele său şi nu miluieşte pe aproapele său, acela s-a lepădat de Iisus şi idolilor slujeşte, că are întru sine pe idolul Hermes şi se închină făpturii, mai mult decât Făcătorului, iar iubirea de arginţi este rădăcina tuturor răutăţilor. Deci, de te vei înfrâna de acestea şi de te vei păzi de patimile cele sălbatice, ai călcat idolii şi te-ai lepădat de credinţa cea rea şi te faci mucenic, mărturisind credinţa cea bună.” (Ava Atanasie)

Categories: Articole