Un fratele, a intrebat pe stareț, zicând: „Cum, cei ce viețuiesc în lume, trecând cu vederea postul și defăimând rugăciunea și depărtându-se de privegheri și de toată mâncarea săturându-se și după poftele lor făcând, între dânșii dușmănindu-se și în cuvinte deșarte, cea mai multă parte a zile cheltuind-o, cum nu cad, nici nu mărturisesc că au greșit și până și de Sfânta Împărtășanie îndrăznesc să se apropie?”

Iar bătrânul, suspinând, a zis: „Bine ai zis frate, că nu cad mirenii, întrucât, după ce au căzut o data, cădere strașnica și cumplită, nici să se ridice, nu mai pot, și nici nu mai au de unde să cadă. Că, petrecând în căderea cea dintâi, pentru multa lor neștiință, nici nu știu că au căzut.”

Categories: Articole