Cum trece vremea, peste mine, Doamne,

Când eu încerc să mă strecor tiptil!

Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,

Şi-n loc de om… devin tot mai copil.

Şi azi întreb, de unde vine ploaia?

Cum creşte firul ierbii din pamânt?

De ce mă speriau cu ghionoaia,

Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?

De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă

Când soarele se duce-n asfinţit?

De ce furnica şi-a făcut o casă,

Iar greieru-i tot timpul rătăcit?

De ce mai şade peştele în apă

Când porumbelul urcă pân’-la nori?

Tăria pietrei, doar în geruri crapă?

De unde-şi iau parfum atâtea flori?

Cum cânt’-aşa frumos privighetoarea,

Iar lebăda… e mută, fără glas?

De ce e roşu macul, nu cicoarea…?

Prea mult copil, în mine, a rămas.

Marin Bunget

Categories: Articole