După ce Dumnezeu a dăruit omului bucuria Raiului și stăpânirea asupra oricarui lucru din Gradina aceea, a găsit de cuviinta ca acela care fusese investit cu o atat de mare autoritate, sa fie disciplinat si invatat printr-o oarecare porunca. Dar, chiar si dupa savarsirea pacatului, Ziditorul nu a trecut cu vederea fapturile Sale, desi cazusera intr-o asa de mare greseala. A fost nevoie, de aceea, ca una dintre Persoanele Sfintei Treimi sa se faca om ca sa arate ca re-facerea, ca si facerea, a fost propria Lui lucrare. Astfel, intruparea presupune o mama si o sarcina. Asadar, a fost nevoie ca o mama sa fie pregatita pentru a-L naste pe Ziditor, pentru re-facerea din temelii a intregii umanitati. Ea trebuia sa fie fecioara, caci asa dupa cum primul om s-a nascut din pamant virgin, tot astfel re-facerea trebuia sa se petreaca printr-un pantece feciorelnic, iar nu dintr-o placere trecatoare, fie ea si legitima. Asa trebuia sa fie savarsita nasterea Ziditorului, caci Dumnezeu a primit sa Se nasca pentru izbavirea celui robit de placere. Cine a fost asadar vrednic de aceasta? Cu siguranta a fost ea, cea nascuta in acea zi, in chip neobisnuit, din Ioachim și Ana, din radacina stearpa. A fost nevoie, chiar mare nevoie, ca aceea care din leagan si-a pastrat trupul curat, sufletul curat si gandurile curate, sa fie aratata ca Maica a Ziditorului. A fost nevoie ca aceea care a fost adusa de mica la Templu, care a calcat pe locuri necalcate, sa se arate ca un templu viu pentru El, Cel care i-a dat viata. A fost nevoie ca aceea care s-a nascut in chip minunat dintr-un pantece sterp si care a inlaturat ocara parintilor ei, tot ea sa indrepte greseala protoparintilor ei. Caci prin ea, ca urmasa, a venit biruinta asupra pacatului stramosesc, pentru ca ea a daruit trup si a dat nastere lui Hristos, Mantuitorul neamului nostru” (Sf Fotie)

Categories: Articole