Menu Home

Șapte sfaturi pentru îngrijirea sănătății

Creștinul se îngrijește de sănătatea trupului prin:

1) Hrana potrivită și cumpătare, căci omul mănâncă pentru a trăi, și nu trăiește pentru a mânca. Iar după pilda Mântuitorului și învățătura Sfinților Apostoli, creștinul trebuie să ia totdeauna mâncarea cu „binecuvântare”, adică cu rostire de rugăciuni înainte și după masă (I Tim. 4, 4, 5).

2) Îmbrăcăminte trebuitoare pentru înfățișarea cuviincioasă și pentru ocrotirea trupului de schimbările vremii.

3) Locuință sănătoasă, pentru cuvenita odihna și adăpostire. Datina creștinească cere ca locuința creștinilor să fie împodobită cu icoane și cu sfânta cruce.

4) Curățenie în îmbrăcăminte și locuință, precum și curățenie a trupului.

5) Munca și exerciții trupești, care întăresc puterile și-l mențin pe om în bună stare sufletească. Pentru că a trai înseamnă a munci. De aceea este datoria fiecărui creștin să-și aleagă cu multă chibzuință și să se pregătească cu îngrijire pentru o anumită muncă, după însușirile și puterile sale.

6) Vindecarea sănătății zdruncinate de boli. Desigur, creștinismul privește bolile: sau că pedepse meritate pentru păcat și mijloace pentru pocăința, ca de pildă: lepra lui Ghiezi, slăbănogul de 38 de ani; sau ca mijloace pentru întărire în virtute, ca de pildă suferințele dreptului Iov; sau ca prilejuri pentru arătarea puterii lui Dumnezeu, ca de pildă vindecarea orbului din naștere. De aceea, creștinul îndură bolile cu răbdare și cu supunere față de voia lui Dumnezeu și se roagă Lui să-i aducă ușurare și vindecare. „Fiule! în boala ta nu fi nebăgător de seamă, ci te roagă Domnului și El te va tămădui” (Int. Sir. 38, 9).

Dar aceasta nu înseamnă că creștinul trebuie să aștepte vindecarea numai prin rugăciune și prin mijloacele religioase; adică să aștepte ca Dumnezeu să facă mereu minuni cu el. Datoria lui este să ceară și ajutorul medicului și să folosească medicamentele arătate de el. „Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, ca și pe el l-a făcut Domnul… Domnul a zidit din pământ leacurile și omul înțelept nu se va scârbi de ele” (Int. Sir. 38, 1, 4).

Dacă și-a recâștigat sănătatea, creștinul trebuie să aducă laudă și mulțumire lui Dumnezeu, asemenea leprosului vindecat (Luca 17, 15).

7) Odihna. Datoria muncii cere și dreptul la odihnă pentru reîmprospătarea puterilor și susținerea sănătății. Mântuitorul însuși, ca om, avea trebuință de odihnă și se odihnea (Ioan 4, 6). Cel dintâi mijloc pentru odihnă este somnul. Astfel, muncitorul conștiincios nu va renunța la el pentru plăceri, dar nici nu va pierde timpul lucrului cu somnul.

Timp de odihnă sunt și duminicile și zilele de sărbători, când creștinul își întrerupe munca din cursul săptămânii și, după participarea la Sfânta Liturghie și ascultarea cuvântului dumnezeiesc, se odihnește și-și reface puterile sale, meditând la cuvântul lui Dumnezeu și făcând fapte bune față de aproapele. (Învățătura de Credință)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut