Deși jertfa lui Hristos lucrează cu putere mântuirea oamenilor, fără împărtășirea noastră este lipsită de orice rost în Biserică. Jertfa lui Hristos pe jertfelnicul/altarul Bisericii e într-adevăr un izvor inepuizabil spre care se îndreaptă poporul însetat; și aşa cum, ca să-și potolească setea, cel însetat trebuie să se împărtășească din apa îmbelșugată a izvorului, tot așa şi cel care vrea cu înflăcărare mântuirea sa trebuie să se împărtăşească de jertfa lui Hristos. Pentru ca jertfa lui Hristos să lucreze în chip real asupra noastră, să-şi reverse din belșug valoarea ei asupra noastră, e absolut necesar ca ea să devină propria noastră jertfă, așa cum de altfel și jertfa noastră spirituală trebuie să devină jertfă a lui Hristos, menită să aibă valoare înaintea lui Dumnezeu nu numai prin har, ci și prin virtuțile noastre personale. Aici trebuie căutat rostul jertfei noastre spirituale, la care apostolul îi îndemna atât de fierbinte pe romanii de altădată (Rom 12, 1-2) şi care a fost întotdeauna atât de prețuită în Biserica creștină, dar pe care din nefericire protestanții o înțeleg şi o interpretează atât de eronat. În acest sens, şi numai în acest sens, suntem și noi preoţii jertfelor noastre (1 Ptr 2, 5). (Olimp Căciulă)

Categories: Articole