Ca să se plinească bunăvoinţa Tatălui, am venit pe pământ, îmbrăcându-mă în sărăcie. Cerul îmi este Mie scaun, şi pământul aşternut, şi ţie grumazii îmi plec, că la aceasta am venit, botează-mă pe Mine, şi întru Mine se vor curăţi greşelile oamenilor.

Sfinții Părinți au scris mult despre Botezul Domnului, subliniind învățătura că acesta este un exemplu de smerenie și ascultare pentru noi. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, nu avea nevoie să fie botezat, dar a ales să se supună voii Tatălui Său și să primească Botezul ca un act de identificare cu omenirea și ca un mijloc de a ne arăta călătoria noastră spre mântuire.

Sfântul Vasile cel Mare subliniază importanța evenimentului în care Iisus Hristos a fost botezat de către Ioan Botezătorul în Iordan, arătând că prin aceasta s-a împlinit dreptatea și s-a arătat smerenia lui Hristos. Botezul Domnului a fost văzut de Sfântul Vasile cel Mare ca o manifestare a Sfintei Treimi, iar prin acest act, Iisus Hristos a sfințit apele Botezului pentru mântuirea oamenilor.

Sfântul Grigorie Teologul a accentuat ideea că Hristos, prin acceptarea botezului de către Ioan Botezătorul, a sfințit apele și a adus harul mântuirii oamenilor.

Iar Sfântul Ioan, Gură de Aur, subliniază că Botezul lui Iisus în Iordan nu a fost pentru curățirea păcatelor Sale, ci a fost o sfințire a apelor Botezului pentru ca toți cei care se botează să primească aceeași putere de sfințire și mântuire.

Aceste învățături despre Botezul Domnului ne invită să reflectăm asupra importanței Botezului în viața noastră și să devenim conștienți că prin Botez devenim fii ai lui Dumnezeu și avem parte de iertare și de darurile Duhului Sfânt.

Categories: Articole