„Celui ce cântă psalmi în biserică, fecioarele și copiii să-i răspundă, cântând și ei. Și dacă doi sau trei cântă psalmi acasă, în particular, să-i răspundă în chip asemănător, cântând psalmi; asemenea și bărbații” (Testamentum Domini II, 5, XXII)

La început, mai toți psalmii folosiți în cult erau cântați. Existau doua moduri de cântare a psalmilor și anume:

1. Cântarea responsorică (responsoriala) a fost obișnuită aproape ex­clusiv în Biserică până prin prin sec. IV, ea fiind moștenită din cultul iudaic; cântărețul principal (solistul) dădea tonul, începea și conducea efectiv cântarea, executând el însuși versetele din textul psalmilor, iar credincioșii din biserică se uneau cu el, acompaniindu-l prin anumite re­frene sau răspunsuri scurte, numite ipacoi.  Așa se cântau, de ex. Psalmii 134 și 135 („Lăudați numele Domnului…” și „Lăudați pe Domnul că este bun… „) întrebuințați până astăzi în cultul ortodox ca Polieleu la Utrenia sărbătorilor importante ; după fiecare verset al primului din­tre acești doi psalmi se repeta refrenul „Aliluia”, iar la al doilea, „Că în veac este mila Lui „.
2. Psalmodierea sau Cântarea antifonică  consta în executarea întregului psalm de către toți credincioșii din bise­rică, împărțiți în două cete, grupe sau coruri, care cântau alternativ verse­tele sau stihurile psalmilor. La sfârșitul psalmului, ambele coruri se uneau și cântau în comun un final sau un refren, care putea sa fie un verset din psalm.

Astăzi psalmii întrebuințați la serviciile divine mai mult se citesc.

Îi  găsim în rânduiala slujbelor fie izolați (cum este, de ex., Ps. 103 la începutul Vecerniei, Ps. 142 la începutul Tedeumului, s.a.) ori înșiruiți unul după altul în grupe mai mici (cum sunt, de ex., cei șase Psalmi de la începutul Utreniei), ori grupați în cele 20 secțiuni (părți mari) ale Psaltirii, numite catisme, care se citesc la serviciul Ceasurilor, al Miezonopticii, al Vecerniei și al Utreniei, după anumite reguli, formulate în Tipic și la începutul Psaltirii. Denumirea de catismă înseamnă ședere, pentru că în timpul citirii catismelor se poate ședea jos. Mai găsim în cărțile de cult (Octoih) și denumirea de stihologie, de la stihurile sau versetele din care sunt alcătuiți psalmii.

Psalmii cântați astăzi în întregime la serviciul divin sunt puțini ; amintim, de ex. Ps. 1 („Fericit bărbatul…”) și Psalmii 140 si 141 („Doamne, strigat-am către Tine…”) din rânduiala Vecerniei ori Ps. 138 („La râul Vavilonului…”), cântat ca Polieleu la Utrenie, în unele duminici din pe­rioada Triodului, s.a.

„Din cei mai mulți psalmi care se cântau odinioară în întregime au rămas până astăzi numai fragmente sub formă de versete izolate, care se cântă ca stihuri printre stihurile unor cântări mai noi, ca de ex. : „Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale…” (vers. 12 al Ps. 118), care se cântă la Binecuvantarile invierii din rânduiala Utreniei duminicilor, ori : „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul” (Ps. 102, vers. 1), care se cântă la începutul Liturghiei.”

Tot stihuri sau versete izolate, din psalmii cântați odinioară în întregime sunt și acele cântări scurte, numite Prochimene, care se cântă înainte de citirea Paremiilor de la Vecer­nie; înainte de citirea Evangheliei din rânduiala Utreniei ori înainte de citirea Apostolului la Liturghie, ori la alte slujbe. Așa, de ex., prochime­nul Vecerniei de sâmbătă seara („Domnul a împărățit”) este versetul 1 al Ps. 92; prochimenul Utreniei duminicilor de la glasul III („Spuneți întru neamuri că Domnul a împărățit…”) este  verset. 10 al Ps. 95 ; prochime­nul dinainte de pericopa Apostolului din serviciul Cununiei („Pus-ai pe capetele lor…”) este din Ps. 20, versetele 3 si 4).

Prochimenele de la Vecernie sunt așezate pe zilele săptămânii (fie­care zi din săptămână cu prochimenul ei) ; cele de la Utrenia duminicilor sunt pe glasurile Octoihului.

Date fiind îndemnurile foarte clare și precise date de Sfinții Apostoli (Efes 5,19; Colos 3, 16; Iacob 5,13 ) psalmii sunt cea mai importantă sursa de inspirație pentru imnografi și melozi ( Ps 118,164 ) încât rugăciunile publice creștine încep cu lectura psalmilor iar unele din cele mai frumoase cântări la  laude, taine și ierurgii nu sunt decât preluări fidele sau prelucrate ale psalmilor.

Categories: Articole