• Cel mai vechi simbol din Sfânta Scriptură care a închipuit crucea lui Hristos este „pomul vieții care a fost sădit în rai de Dumnezeu” (Facere 2, 9). Precum prin lemn a venit moartea (Facere 3, 1-24), tot așa, prin lemn, adică prin cruce, la plinirea vremii, trebuia să se dăruiască viață și înviere neamului omenesc, spune Sfântul Ioan Damaschin.
• Patriarhul Iacob, cel dintâi, a închipuit semnul Sfintei Cruci, când s-a închinat la vârful toiagului lui Aaron (Facere 47, 31).
• Apoi, a doua oară, a închipuit Sfânta Cruce, când a binecuvântat pe fiii lui Iosif cu mâinile încrucișate (Facere 48, 14).
• Moise a lovit marea cu toiagul în chipul crucii și a salvat pe Israel, iar pe faraon l-a înecat (Ieșire 14, 16, 29).
• Moise a întins mâinile la rugăciune în chipul Crucii și a biruit pe Amalec (Ieșire 17, 8-13).
• Prin lemn a îndulcit Moise apa cea amară de la Mara (Ieșire 15, 25).
• Toiagul lui Aaron, care era de lemn, face cunoscută vrednicia preoției (Numerii 17, 2-8).
• Șarpele de aramă mort, care închipuia pe Hristos, a fost înălțat pe lemn în chipul Crucii și cei mușcați de șerpi în pustiul Sinai erau izbăviți de moarte (Numerii 21, 8-9).
• Altă dată, Moise, ca un prooroc ce era, a strigat către popor: „Priviți viața voastră atârnată pe lemn, în fața ochilor voștri”. Aici el profețea despre Hristos, Viața lumii, răstignit pe lemnul Crucii.

Categories: Articole