Creștinismul privește bolile: sau că pedepse meritate pentru păcat și mijloace pentru pocăința, ca de pildă: lepra lui Ghiezi, slăbănogul de 38 de ani; sau ca mijloace pentru întărire în virtute, ca de pildă suferințele dreptului Iov; sau ca prilejuri pentru arătarea puterii lui Dumnezeu, ca de pildă vindecarea orbului din naștere.

De aceea, creștinul îndură bolile cu răbdare și cu supunere față de voia lui Dumnezeu și se roagă Lui să-i aducă ușurare și vindecare. „Fiule! în boala ta nu fi nebăgător de seamă, ci te roagă Domnului și El te va tămădui” (Înț. Sir. 38, 9).

Dar aceasta nu înseamnă că creștinul trebuie să aștepte vindecarea numai prin rugăciune și prin mijloacele religioase; adică să aștepte ca Dumnezeu să facă mereu minuni cu el. Datoria lui este să ceară și ajutorul medicului și să folosească medicamentele arătate de el. „Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, ca și pe el l-a făcut Domnul… Domnul a zidit din pământ leacurile și omul înțelept nu se va scârbi de ele” (Înț. Sir. 38, 1, 4). (Învățătura de credință)

Categories: Articole