Menu Home

Despre Înjumătățirea Cincizecimii

În Miercurea slăbănogului prăznuim praznicul înjumătăţiri celor cincizeci de zile, întru cinstea celor două praznice mari, al Paştilor şi al Cincizecimii, ca şi cum le-am uni pe amândouă.

Prilejul este acesta. După ce a făcut Hristos minunea cea mai presus de fire cu slăbănogul, iudeii nu sufereau ceea ce se făcuse; căci sâmbătă se făcuse minunea şi căutau să-L ucidă pe El; El însă a fugit în Galileea şi în munţii de acolo petrecând cu cinci pâini şi cu doi peşti a făcut minune, săturând cinci mii de bărbaţi afară de femei şi copii. Iar după aceea sosind şi facerea corturilor, (că era mare acest praznic la iudei) S-a suit Domnul în Ierusalim şi a umblat pe ascuns. Şi la înjumătăţirea praznicului acestuia, intrând în templu a învăţat; şi toţi se mirau de învăţătura Lui şi pizmuindu-i Lui, grăiau : Cum ştie Acesta carte neînvăţându-Se ? Pentru că fiind El, Adam cel nou, ştia ca şi acel dintâi şi de toată înţelepciunea era plin, Dumnezeu fiind. Iarăşi cârteau toţi şi se porniseră spre uciderea Lui. Iar Hristos mustrându-i pe dânşii ca pe cei ce se prigoneau sâmbăta, a zis : Ce Mă căutaţi să Mă omorâți ? Iar ei au zis : Drac ai, cine caută să Te omoare ? Şi El iar Se tinde spre cele dintâi. De vă prigoniţi pentru lege, pentru ce vă mâniaţi asupra Mea, că am făcut sănătos om întreg sâmbăta ? Zicând şi acestea, că însuşi Moise legiuitorul a stricat sâmbăta, când a poruncit tăierea împrejur; încă multe vorbind lor de aceasta S-a arătat pe Sine, Dătător de lege şi întocmai cu Tatăl. Mai ales în ziua cea mare, cea mai de pe urmă a praznicului au aruncat ei cu pietre asupra Lui, dar pietrele nicicum nu s-au atins de EI. Şi de acolo trecând a aflat pe un orb din naştere şi i-a dăruit lui ochi.

 Deci, se cuvine a şti, că trei praznice mari au fost la iudei : Cel dintâi Paştile, care se făcea în luna întâia, în amintirea trecerii prin Marea Roşie. Al doilea Cincizecimea, în amintirea trecerii în pustie şi a primirii legii prin Moise. Iar al treilea al lor, este prăznuirea trâmbiţelor şi a înfigerii corturilor, în amintirea cortului pe care l-a văzut Moise în nor pe munte şi prin Veseleil meşterul cel mare l-a înfipt şi l-a aşezat; precum şi în amintirea strângerii roadelor şi a odihnei după petrecerea în pustie.

Deci, când se făcea acel praznic, a stătut Iisus şi a strigat cu glas mare : De însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Şi aşa prin învăţătura aceasta Hristos S-a arătat pe Sine că este Mesia şi Solitorul şi Împăciuitorul nostru cu Părintele Său cel veşnic. Pentru aceasta prăznuind acest praznic de acum şi numindu-l înjumătăţirea Cincizecimii, lăudăm pe Mesia Hristos, având în vedere şi cinstea a celor două praznice mari. Şi pentru aceasta mi se pare că şi praznicul samarinencei după dânsa se prăznuieşte, pentru că şi acolo multe s-au tâlcuit de Hristos Mesia şi de apă şi de sete, ca şi aici. Pentru aceasta şi evanghelistul Ioan mai-nainte de orb pune pe samarineancă.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut