Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi, cuprinde proorocia despre Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, cererea fiilor lui Zevedei de a li se da locuri lângă Iisus în Împărăția cerurilor și sfatul Domnului dat celorlalți apostoli. Prin proorocia Sa, Domnul Iisus a arătat, de mai înainte, apostolilor Săi toate cele ce avea să pătimească și totodată moartea și învierea Lui cea de a treia zi. Cererea lui Iacob și Ioan, fiii lui Zevedei, a pricinuit răspunsul Domnului, prin care ne-a arătat cine sunt vrednici de Împărăția Lui cea cerească. Iar prin sfatul dat apostolilor, care se mâniaseră pe Iacob și pe Ioan, a arătat chipul în care trebuie să se poarte toți cei ce slujesc lui Hristos. Ca să pricepem aceste trei învățături sfinte, să ascultăm tâlcuirea Sfintei Evanghelii, care ne spune că:
„În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, a început să le spună cele ce erau să se întâmple“. (Marcu 10, 32)
Când urca drumul spre Ierusalim, numai cu ucenicii Săi, a început să le spună despre cele ce erau să I se întâmple, adică despre suferințele pe care avea să le pătimească, și despre moartea și Învierea Lui din morți. I-a luat numai pe cei doisprezece ucenici, pentru că numai ei erau vrednici să audă niște taine mari și înalte ca acestea. I-a luat numai pe cei doisprezece, ca să-i încredințeze, că El este Dumnezeu adevărat și că de bunăvoie își dă Preacuratul Său Trup spre patimi. I-a luat numai pe ucenici, pentru ca atunci când aveau să se întâmple acestea, sufletul lor să nu se tulbure, ci, având în inimile lor nădejdea Învierii Lui, să nu le-o risipească vreo amărăciune. Ascultați cum le spunea apostolilor Săi, pe rând:
„Iată mergem sus, la Ierusalim, și Fiul Omului va fi vândut arhiereilor și cărturarilor și-L vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor. Și aceștia îl vor batjocori, și-L vor scuipa, și-L vor biciui, și-L vor omorî. Dar după trei zile va învia“. (Marcu 10, 33-34)
Iată, zice Iisus, mergem sus, la Ierusalim, unde Mi se pregătesc suferințe. Fiul Omului se va da arhiereilor și cărturarilor. Aceasta s-a împlinit atunci, când unul din cei doisprezece apostoli, care se numea Iuda Iscarioteanul, mergând la arhierei, le-a zis: „Ce îmi veți da mie, dacă vi-L voi da vouă?“ (Matei 26, 15) Iar ei i-au dat lui treizeci de arginți. Și de atunci Iuda căuta prilej ca să-l predea pe Iisus. Când Iisus era în Grădina Ghetsimani, prin sărutare, Iuda L-a dat în mâna oamenilor trimiși de arhierei.
„Și-L vor osândi la moarte“; proorocia aceasta s-a împlinit, când arhiereii și bătrânii cu toată adunarea, răspunzând lui Pilat, au zis: „Vinovat este morții!“ (Marcu 14, 64) „Și-L vor da în mâna păgânilor“; păgânii erau Pilat din Pont împreună cu ostașii lui. Deci, atunci s-a împlinit darea lui Iisus în mâinile păgânilor, când L-au dus legat și L-au dat lui Pilat din Pont, iar Pilat L-a dat ostașilor lui. „Și-L vor batjocori“; această proorocie s-a împlinit când ostașii L-au îmbrăcat pe Iisus cu mantie roșie și pe capul Lui I-au pus cunună de spini, în dreapta Lui I-au dat trestie, apoi, îngenunchind înaintea Lui, își băteau joc zicând: „Bucură-te, Împăratul iudeilor!“ (Matei 27, 29-30) „Și-L vor biciui“; acestea s-au întâmplat întâi în casa arhiereului, când unii l-au bătut cu pumnul peste obraz, iar alții I-au dat palme. După aceea ostașii lui Pilat, luând trestia din mâinile lui Iisus, îl loveau peste cap. Cei din adunare au scuipat în obrazul Lui (Marcu 15, 19), așișderea și ostașii dregătorului, împlinindu-se astfel ceea ce a zis Iisus: „Și-L vor scuipa“. Apoi, ducându-L pe colina Golgotei, L-au răstignit pe Cruce, omorându-L după cum El însuși proorocise, zicând: „Și-L vor omori“. Vineri și-a dat duhul, fiind pe Cruce, apoi a fost îngropat, ca să nu rămână pe cruce sâmbăta, fiind Paștile evreilor. Iar în prima zi a săptămânii, adică duminică, a înviat din morți, împlinindu-se astfel ultima proorocie: „Dar după trei zile va învia“. Când terminase Iisus de spus marea și Sfânta Sa proorocie, despre Patimile, moartea și Învierea Sa,
„Atunci au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedei, și i-au zis: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Dar Iisus i-a întrebat: Ce voiți să vă fac? Iar ei i-au spus: dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta“. (Marcu 10, 35-37)
Acești doi apostoli, auzindu-L pe Iisus vorbind despre Împărăția Sa, unde sfinți apostoli vor ședea pe douăsprezece scaune, au gândit că Împărăția lui Dumnezeu este pământească. Văzându-L că merge spre Ierusalim, și auzind de la El cele despre Patima Sa, au socotit că merge acolo ca să șadă pe Scaunul Împărăției Sale, iar Patimile, vor urma după aceea. Pentru aceasta au cerut ca întru Împărăția Lui, să șadă unul dintr-înșii la dreapta Lui, iar altul la stânga.
„Dar Iisus le-a răspuns: nu știți ce, cereți! Puteți să beți paharul pe care-l beau Eu, sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu“? (Marcu 10, 38)
Voi nu știți ce cereți, le răspunde Iisus, pentru că socotiți că Împărăția Mea este lumească și pământească și că scaunele despre care Eu v-am vorbit, sunt scaune materialnice, lumești. Pentru aceasta cereți ca unul din voi să șadă de-a dreapta Mea, iar altul, de-a stânga. Nu știți ce cereți, pentru că altceva este Împărăția Mea, și altceva cereți voi. Împărăția Mea nu are scaune lumești și catedre materialnice, ci are scaun slava dumnezeiască cea neschimbată și locul cel mai de sus este înălțimea slavei și cinstei dumnezeiești. Pentru aceasta nu știți ce cereți. Voi căutați locul cel mai de sus întru Împărăția Mea, dar, oare, puteți voi să beți paharul pe care Eu îl voi bea? Adică, puteți muri răstigniți pe cruce ca Mine? Puteți voi să vă botezați cu botezul cu care Eu Mă voi boteza? Adică, puteți suferi mulțimea patimilor, în care Eu mă voi afunda? Într-adevăr, Iisus a numit pahar moartea Sa, tot așa cum a numit-o și când se ruga Părintelui Său s-o treacă de la El, zicând: „Părintele Meu, de este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta“ (Luca 22, 42), Iar când a arătat ucenicilor Săi că dorește Patima Sa pentru mântuirea oamenilor, a asemănat-o cu botezul, zicând: „Am a mă boteza cu un botez, și câtă nerăbdare am până când se va împlini“ (Luca 12, 50). La aceasta, apostolii
„Au zis Lui: putem! Iisus le-a zis atunci: paharul pe care Eu îl beau, îl veți bea, și cu botezul cu care Eu Mă botez, vă veți boteza. Dar a ședea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu să dau, căci se va da acelora pentru care s-a pregătit“. (Marcu 10, 39-40)
Apostolii mărturisesc că vor putea suferi pentru Iisus și patimile și moartea; iar Domnul întărește aceasta, fapt care s-a și împlinit, pentru că pe Iacob l-a omorât Irod cu sabia, iar pe Ioan l-a osândit Domițian cu surghiun în insula Patmos. Însă să știți, le spune Iisus, că pe scaunele din dreapta Mea și din stânga Mea, adică pe slava cea înaltă și covârșitoare, nu este al Meu a da vouă, pentru că sunteți ucenici ai Mei, sau pentru că sunteți prietenii Mei. Această slavă nu se dă, nici pentru prietenie, nici pentru a face pe placul cuiva, ci se dă numai acelora cărora li s-a pregătit pentru răsplătirea faptelor celor bune ale lor.
„Când auziră ceilalți zece ucenici, au început să fie mânioși pe Iacob și pe Ioan“. (Marcu 10, 41)
Iacob și Ioan, apropiindu-se de Iisus, I-au cerut Lui cinstea și locul cel mai de sus, de lângă El, iar ceilalți zece apostoli s-au mâniat, auzind că cei doi voiau să fie mai presus de ei. Iubire de slavă și mânie, la apostoli, adică la aceia pe care i-a ales Dumnezeu din lume? Aceasta nu este de mirare. Apostolii erau oameni, pescari necărturari și neînvățați. De aceea, nici mintea lor nu înțelegea tainele cele înalte și cerești, nici inima lor nu era slobodă de patimile omenești. Astfel erau apostolii atunci; dar mai pe urmă, după Învierea lui Hristos, Domnul le-a deschis mintea lor ca să înțeleagă Scripturile, iar Duhul Sfânt i-a umplut pe ei în ziua Cincizecimii. De aceea ei grăiau în diferite limbi și propovăduiau, și umplându-se de dumnezeiescul har, s-au făcut prea înțelepți și prea îmbunătățiți. Văzând mânia celor zece ucenici,
„Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a grăit: știți că cei ce se socotesc domni peste popoare au asupra lor putere și mai-marii lor le țin în mână! Dar nu astfel trebuie să fie între voi; ci care dintre voi va vrea să fie mai mare, să fie slujitorul vostru și care vrea să fie întâi, să fie tuturor slugă“. (Marcu 10, 42-44)
Iată cu câtă înțelepciune și blândețe mustră și îndreptează Iisus greșeala ucenicilor Săi, înălțându-le mintea de la pământ la cer, și arătându-le că faptele slujitorilor lumii sunt potrivnice lucrării ucenicilor Săi. Domnii popoarelor, precum și voi știți, zice Iisus, caută cinste și stăpânesc pe supușii lor și cei ce sunt mai mari între ei, le domnesc pe dânsele. Iar voi, ucenicii Mei, care nu sunteți oameni lumești, ci cerești, nu se cuvine să fiți așa. Ci, cel care dintre voi va vrea să fie mai mare, acela să se facă slujitorul vostru; și cel care va vrea să fie întâi între voi, acela să fie în slujba tuturor celorlalți. Cel care este în slujba celorlalți are fapta cea bună a smereniei; iar smerenia înalță pe om mai presus de ceilalți oameni și îi dă locul de cinste cel mai de sus, că cel ce se smerește se va înălța, și celor smeriți li se va da har. Ca să sădească Domnul în inimile ucenicilor, această sfântă învățătură se dă pe Sine pildă, zicând:
„Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească și să-și dea sufletul preț de răscumpărare pentru mulți“. (Marcu 10, 45)
Pentru că și Eu, zice Domnul Iisus, nu am venit în lumea aceasta ca să-Mi slujească oamenii, ci ca să slujesc Eu lor, săvârșind cele ce sunt trebuincioase, pentru mântuirea lor. Și am venit nu numai ca să slujesc, ci să și mor, ca prin moartea Mea să izbăvesc neamul omenesc din robia diavolului. Și, într-adevăr, Domnul a slujit oamenilor, învățându-i învățăturile prin care să cunoască pe Dumnezeu și să săvârșească fapte bune; izgonind de la ei demonii și vindecând suferințele, le-a tămăduit și toate bolile lor. S-a dat pildă de slujire oamenilor, când s-a încins cu ștergarul și a spălat picioarele ucenicilor Săi. Sufletul Său și l-a dat răscumpărare pentru mulți, aducându-se pe Sine răstignit pe cruce ca dumnezeiască Jertfă de împăcare, prin care ne-a răscumpărat pe noi din robia vrăjmașului nostru, diavolul. Deși pentru toți oamenii a murit, El n-a zis că-și dă sufletul Său răscumpărare pentru toți, ci pentru mulți, fiindcă moartea Lui nu a mântuit pe toți, ci pe mulți, adică pe cei care au crezut în El, și au păzit poruncile Lui cele sfinte, în rândul cărora socotește-ne și pe noi, Doamne Iisuse Hristoase, și ne mântuiește.
Categories: Articole