Să ne fixăm privirea asupra Tatălui şi Creatorului între­gii lumi şi să-L contemplăm în mintea noastră şi să cercetăm cu ochii sufletului iubirea Sa aşa de îngăduitoare. Să pri­vim cu atenţie cât de binevoitor se arată faţă de orice creatură a Sa.
Cerurile, care se mişcă sub conducerea Sa, îi sunt supuse în pace; ziua şi noaptea îşi împlinesc cursul fixat de El fără a se împiedica una pe alta. Soarele, luna şi corul aştrilor parcurg orbitele stabilite dinainte, după orându­irea Sa, fără a devia de la cursul lor şi în armonie fru­moasă. Pământul, rodnic, după voinţa Sa, produce la timpul său hrană îmbelşugată pentru oameni, animale şi toate fiinţele vii care trăiesc pe el, fără discordanţă şi fără vreo schimbare faţă de ceea ce El a stabilit.
Aceleaşi orânduiri reglementează abisurile de nepă­truns şi adâncimile pământului. Din porunca Sa, marea imensă şi nelimitată s-a adunat în bazinele sale şi nu trece graniţele care i s-au impus, ci se comportă aşa cum a poruncit Dumnezeu. El a spus: Până aici vei ajunge, şi nu mai departe, şi aici se va zdrobi mândria valurilor tale (Iov 38,11). Oceanul de netrecut pentru oameni şi lumile care se găsesc dincolo de el sunt conduse de aceleaşi orânduiri ale Domnului.
Anotimpurile, primăvara, vara, toamna şi iarna se succed în ordine unele după altele. Masele de vânturi îşi îndeplinesc datoria fără întârzieri şi în timpul stabilit. Chiar şi izvoarele veşnice, create pentru bucuria şi sănă­tatea noastră, îşi oferă apele fără întrerupere, pentru a întreţine viaţa oamenilor. Chiar şi animalele cele mai mici se strâng împreună în pace şi înţelegere. Toate acestea marele Creator şi Stăpân al tuturor lucrurilor a poruncit să se facă în pace şi înţelegere, mereu darnic în binefaceri faţă de toţi, dar cu mai mare îmbelşugare faţă de noi, care apelăm la milostivirea Sa prin Domnul nostru Iisus Hristos. Lui să-i fie slavă şi cinste în vecii vecilor. Amin. (Sf Clement Romanul)

Categories: Articole