Întreaga teologie a Părinților Bisericii mărturisește că păcatul și consecința lui ultimă, moartea, sunt stări de boală duhovnicească și nicidecum stări de de neconformare la standarde de tip „juridic” ale lui Dumnezeu.

În general starea tragică, în care se afla lumea după cădere, nu e urmarea vreunui act al lui Dumnezeu, ci rezultatul exclusiv al faptei lui Adam. În nici un fel deci nu trebuie considerată această stare de durere şi de moarte ca o pedeapsă impusă lui Adam de Dumnezeu. Dumnezeu ca iubire lucrează totdeauna cu iubire. Iar iubirea nu creează nici un rău. Robia lui Adam este urmarea naturală a înfrângerii lui, durerea lui este rezultatul fiziologic al traumatizării proprii prin deviere de la drumul lui şi moartea e rezultatul depărtării de Dumnezeu. A socoti pe Dumnezeu cauza durerii şi a morții este o rătăcire esenţială, o adevărată injurie la adresa Lui. Pe plan soteriologic ea este o adevărată erezie, căci privează Crucea lui Hristos de conţinutul ei real istoric şi antropologic, care e cel al victoriei asupra satanei, şi o preface în simplu instrument al durerii şi al îmblânzirii „mâniei” lui Dumnezeu.(Părintele Stăniloae)

Natura noastră întreagă trebuia, prin milostivirea lui Dumnezeu, readusă de la moarte la viaţă. Dumnezeu S-a aplecat deci peste cadavrul nostru, pentru a întinde mâna, ca să zic aşa, ființei care era acolo zăcând: El S-a apropiat de moarte până la a lua contact cu starea de cadavru şi a da naturii prin mijlocirea propriului Său Trup principiul Învierii, Înviindu-l o dată cu El pe omul întreg prin puterea Sa. (Grigorie de Nyssa)

Această viziune teologică este transmisă, cu putere multă, prin cântările cultice la Înălțarea Sfintei Cruci:

Din lemn gustând omul cel dintâi, în stricăciune a căzut; și cu izgonirea cea cumplită din viață osândindu-se, ca și cu o boală trupească vătămătoare, toată firea omenească a murdărit-o. Dar, prin Lemnul Crucii, câștigându-ne iarăși tămăduirea, cântăm: Cel Ce ești prealăudat, Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat. (Cântare la Înălțarea Sfintei Cruci)

Pe noi cei căzuţi pururea prin greşala strămoşului, astăzi ne-ai ridicat prin Crucea Ta Doamne. Şi precum prin neînfrânare se cuprinsese firea omenească de înşelăciune, aşa iarăşi pe toţi ne-a mântuit lumina Crucii Tale, pe care credincioşii o mărim.

Categories: Articole