Hristos a apãrut în lume și, restaurând lumea decãzutã, i-a redat frumusețea și strãlucirea. A luat asupra Sa pãcatul lumii și l-a alungat pe dușmanul lumii. A sfințit izvoarele apelor și a iluminat sufletele oamenilor. A adãugat minunilor minuni și mai mari. Astãzi, pãmântul și marea și-au împãrțit între ele harul Mântuitorului și lumea întreagã este plinã de bucurie. Sãrbãtoarea de astãzi ne aratã un numãr mai mare de minuni decât sãrbãtoarea precedentã. Într-adevãr, în ziua solemnã a Nașterii Domnului, pãmântul se bucura pentru cã îl avea pe Domnul într-o iesle; în aceastã zi a teofaniilor, marea tresaltã și exultã de bucurie; exultã pentru cã, prin intermediul Iordanului, a primit binecuvântarea sfințirii. În sãrbãtoarea precedentã ne era prezentat un prunc sãrman, care exprima sãrãcia noastrã. Sãrbãtoarea de astãzi ni-l aratã în desãvârșirea Sa, sugerându-ne cã El este ființa desãvârșitã ce se nește din ființa desãvârșitã. În ziua aceea [a magilor], Regele era îmbrãcat cu purpura trupului; în aceasta [a botezului], un râu îl înconjoarã pe Cel care este izvorul, ca și cum l-ar îmbrãca. Veniți, așadar, priviți la aceste minuni noi și incredibile: soarele dreptãții care se spalã în Iordan, focul care se scufundã în apã și Dumnezeu care este sfințit de un om. Astãzi toate făpturile cântã imnuri și strigã: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului (Ps 117, 26). Binecuvântat cel care vine în toate timpurile, cãci nu vine acum pentru prima datã. Și cine este acesta? Te rog, spune-ne-o clar tu, fericite David:  Domnul este Dumnezeu și ne lumineazã (Ps 117, 27). Însã profetul David nu este singurul care ne spune aceasta, ci și apostolul Pavel i se alãturã cu mãrturia sa, spunând cu aceste cuvinte:  Harul lui Dumnezeu s-a arãtat mântuitor pentru toți oamenii, învãțându-ne (Tit 2, 11). Nu doar pentru unii, ci pentru toți. Cãci tuturor, iudeilor ca și grecilor, el le acordã mântuirea prin Botez, oferind Botezul ca o binefacere comunã și universalã. Veniți, priviți acest potop nou și minunat, superior aceluia care a fost pe timpul lui Noe. Atunci, apa potopului a fãcut sã moarã neamul omenesc; acum, în schimb, apa Botezului, prin puterea Aceluia care a fost botezat, îi cheamã la viațã pe cei morți. Atunci, porumbelul care ducea în cioc o crenguțã de mãslin a prefigurat buna mireasmã a Domnului Hristos; acum, în schimb, Duhul Sfânt, care coboarã sub chip de porumbel, ni-l aratã pe Domnul plin de milostivire. (Sf Proclu al Constantinopolului)

Categories: Articole