Preaiubiților, să privim cu atenție cum Domnul arată exemple continue ale învierii viitoare, ale căror pârgă este Domnul Iisus Hristos, pe care L-a înviat din morți. Să observăm învierea care are loc în legea timpului. Ziua și noaptea ne fac să vedem învierea. Noaptea adoar­me, ziua învie. Ziua pleacă, noaptea vine din nou. Să luăm ca exemplu roadele. Ce este sămânța, cum se naște? Semănătorul a ieșit și a aruncat pe pământ fiecare sămânță. Acestea, căzute în pământ, uscate și goale, putrezesc. Apoi, Dumnezeu cel mare și plin de grijă le face să învie din putrezire și dintr-o singură sămânță scoate multe și le face să aducă roade multe.
Sufletele noastre să stea lipite de El cu această spe­ranță, de El, care este credincios în promisiune și drept în judecăți. Cel care a interzis minciuna, cu atât mai puțin va minți El însuși. Nimic nu-i este imposibil lui Dumnezeu, în afară de faptul de a minți. Așadar, să facem să reînvie credința noastră în El și să privim cu atenție: toate lucrurile sunt unite cu El.
Cu un cuvânt al maiestății Sale, El a stabilit toate lucru­rile și cu un cuvânt al Său poate să distrugă toate. Cine ar putea să-L întrebe: Ce ai făcut? Sau cine s-ar putea opune forței puterii Sale? (Înț 12,12). El va face toate lucrările Sale atunci când va voi și cum va voi și nimic nu va cădea din ceea ce El a stabilit. Toate îi stau înainte și nimic nu scapă voinței Sale. Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu și firmamentul vestește lucrarea mâinilor Sale. Ziua încredințează zilei mesajul iar noaptea transmite nopții înțelegerea. Nu e vorbire, nu sunt cuvinte ale căror glasuri să se poată auzi (Ps 18, 2-4).
Așadar, deoarece toate sunt deschise în fața ochilor Săi și a urechilor Sale, să respingem orice fantezie tul­bure și să evităm cărările răului, pentru a merita sprijinul milostivirii Sale în fața judecății viitoare. Unde am putea scăpa de mâna Sa puternică? Ce altă lume ar putea să-l primească pe unul care fuge de El? Scriptura spune: Unde aș putea merge și unde aș putea fugi dinaintea feței Tale? Dacă aș urca la cer, Tu ești acolo; dacă voi merge la marginile pământului, mă cuprinde dreapta Ta; dacă voi merge în adâncul abisului, duhul Tău este acolo (Ps 138,7-11). Așadar, unde să ne retragem sau unde să fugim de El, care le cuprinde pe toate?
Să mergem, în schimb, la El în sfințenia sufletului, să înălțăm spre El mâini curate și fără pată, să-L iubim pe Tatăl nostru, bun și milostiv, care a făcut din noi moște­nirea Sa.

Categories: Articole