Meditarea vieţii noastre prezente trebuie să se desfăşoare în lauda Domnului, pentru că fericirea veșnică a vieţii noastre viitoare va consta în lauda lui Dumnezeu; nimeni nu va fi apt pentru viaţa viitoare dacă acum nu se va pregăti. De aceea, să-L lăudăm acum pe Dumnezeu, dar să înălțăm spre El și rugăciunea noastră. Lauda noastră conţine bucurie, rugăciunea noastră conţine geamăt. Într-adevăr, ne-a fost promis ceea ce acum nu posedăm; deoarece spune adevărul Cel care a promis, noi ne bucurăm în speranţă, chiar dacă, neavând încă ceea ce dorim, dorința noastră apare ca un geamăt. Este rodnic pentru noi să perseverăm în dorinţă până când va sosi ceea ce ne-a fost promis, și astfel, să treacă geamătul și să fie înlocuit numai de laudă.
Istoria destinului nostru are două faze: una care trece acum în mijlocul ispitelor și al necazurilor vieţii acesteia, cealaltă care va fi în siguranță și în bucurie veşnică. Pentru acest motiv a fost instituită pentru noi și trecerea prin cele două timpuri, adică cel dinainte de Paşti și cel de după Paști. Timpul care precedă Paştile prefigurează necazul în care ne găsim; în schimb, cel care urmează după Paşti reprezintă fericirea de care ne vom bucura. Ceea ce celebrăm înainte de Paşti este şi ceea ce facem. Ceea ce celebrăm după Paști indică ceea ce încă nu posedăm. Pentru aceasta petrecem primul timp în posturi şi rugăciuni. Celălalt timp însă, după sfârșitul posturilor, îl celebrăm în laudă. lată de ce cântăm: Aleluia!
Într-adevăr, Hristos, capul nostru, este prefigurat și manifestat și într-un timp, și în celălalt. Pătimirea Domnului ne prezintă viaţa actuală cu aspectul său de trudă, de necaz şi cu perspectiva sigură a morţii. În schimb, învierea și proslăvirea Domnului sunt vestire a vieţii care ne va fi dăruită.
Pentru aceasta, fraţilor, vă îndemnăm să-l lăudaţi pe Dumnezeu; acest lucru noi toți ni-l spunem nouă înșine atunci când proclamăm: Aleluia! Lăudaţi-L pe Domnul, îi spui tu altuia. Și celălalt îți răspunde același lucru. Angajaţi-vă toţi să-L lăudaţi cu toată fiinţa voastră: adică nu numai limba voastră şi glasul vostru să-L laude pe Dumnezeu, ci și conștiința voastră, viaţa voastră, acţiunile voastre.
Noi îl lăudăm pe Domnul în biserică, atunci când ne adunăm. În momentul în care fiecare se întoarce la ocupaţiile proprii, aproape că încetează să-L laude pe Dumnezeu. Însă nu trebuie să încetăm să trăim bine şi să-L lăudăm întotdeauna pe Dumnezeu. Fii atent că neglijezi să-L lauzi pe Dumnezeu atunci când te îndepărtezi de dreptate și de ceea ce îi place Lui. Într-adevăr, dacă nu te îndepărtezi niciodată de viaţa onestă, limba ta tace, dar viaţa ta strigă și urechea lui Dumnezeu este aproape de inima ta. Urechile noastre aud glasurile noastre, urechile lui Dumnezeu se deschid la gândurile noastre. (Fericitul Augustin)
Categories: Articole