Menu Home

Întâlniri cu isihasmul

John Breck consideră că sintagmele Maran atha! (Domnul vine – 1 Cor. 16, 23; Apoc. 22, 20) sau Doamne scapă-mă! (Mt. 14, 30) ar putea fi primele forme ale rugăciunii inimii folosite în Biserica Primară.

Oliver Clément afirmă că expresia Doamne miluieşte (Ps. 6, 2; 30, 9; 40, 4; Mt. 9, 27; 15, 22; Lc. 16, 24; 17, 13) care era întâlnită frecvent în structurile cultice primare ar putea fi încadrată în aceiaşi categorie cu menţiunea că aceasta ar fi fost utilizată de novicii care începeau demersul penitenţial, includerea numelui lui Iisus presupunând deja o stare avansată.

Repetarea acestei rugăciuni de 40 de ori în cadrul anumitor ritualuri liturgice ar putea să susţină temeinic opinia distinsului teolog.

Alphonse și Rachel Goettmann ce consideră că primele argumente clare ale practicării sistematice a rugăciunii inimii pot fi întâlnite la părinţii pustiei.

Aceştia remarcă faptul că eremiţii obişnuiau să rostească rugăciuni scurte şi să mediteze îndelung la câte un verset din Sfânta Sriptură.

Astfel că Sfântul Arsenie cel Mare († 356) repeta neîncetat, fie rugăciunea Doamne, mântuieşte-mă cum ştii! (Ps. 3, 7; 19, 10), fie Doamne, nu mă lepăda! (Ps. 50, 12; 70, 10);

Sfântul Macarie cel Mare († 390), organizatorul vieţii monahale din pustia schetică, obişnuia să recomade ucenicilor câteva tipuri de rugăciuni: Doamne ajută-mă! (Mt. 15, 25), Doamne, cum doreşti şi cum ştii mântuieşte-mă! (Ps. 117, 25)11, Fie voia Ta, Doamne, după cum este bineplăcut ţie (Ps. 32, 21) sau Binecuvântat fii, Doamne Iisuse, ajută-mă! (Ps. 27, 8). Tot el cerea multă luare aminte când se rostea în rugăciune numele lui Iisus Hristos.

Avva Lucius (sec. al IV-lea), un monah din Antiohia, avea obiceiul de a rosti primul verset din psalmul 50 („Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.”)

Sfântul Ioan Casian († 430), autorul unei adevărate Filocalii a părinţilor din pustie, repeta şi el frecvent un verset dintr-un psalm „Dumnezeule spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-te!” (Ps. 69, 1).

Episcopul Diodoh al Foticeii (sec. al V-lea) semnalează practicarea rugăciunii inimii sub forma Doamne Iisuse! (Fapte 7, 59; Apoc. 22, 20)14, iar pustnicii Varsanufie († 540) şi Ioan de la mănăstirea Seridos de lânga Gaza stabilesc câteva reguli de folosire a unei formule macariene deja consacrată în acea zonă: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! (S. P. Tușa)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut