„Comunitatea treimică a Persoanelor dumnezeiești, structura dinamică a iubirii nesfârșite, nu este o iubire uniformă a celor trei Persoane între Ele, ci o iubire de Tată, de Fiuși o comunicare ipostaziată între Ele, în Persoana Duhului Sfânt. Dac n-aș avea pe celălalt ca un altfel decât mine, dacă nu mi-ar da o iubire altfel decât a mea, nu m-ar interesa prea mult. Fără aceste calificări deosebite, iubirea divină, deși infinită, ar avea ea însăși ceva monoton în ea.” (Părintele Stăniliae)

Categories: Articole