În zonele dunărene, unele fortificaţii, refăcute parțial, probează că tradiția tehnicii romane a zidăriei nu dispăruse; uneori ca materie primă s-au refolosit blocurile vechi, eventual ca la Capidava îmbinate cu pământ. Un caz aparte îl constituie cetatea de la Păcuiul lui Soare (jud. Constanţa), înălțată de către bizantini, azi pe o insulă a Dunării. Construcţia a fost pusă în legătură cu acțiunile militare desfășurate în vremea lui Ioan Tzimiskes, în anii 971-976, funcționalitaiea ei primară fiind aceea de bază navală a flotei bizantine. Cetatea este deosebit de semnificativă atât pentru arhitectura militară a epocii, cât şi pentru importanța acordată de Imperiul bizantin controlului Dunării.

Cetatea era de formă aproape rectangulară, cu ziduri lungi între 200-250 m, construite în întregime din blocuri ecarisate, legate cu mortar. Grosimea zidului de incintă la temelie era de 5,90 m, iar în elevaţie de 4,20 m. Cercetările arheologice au pus în lumină un important debarcader pentru navele flotei militare a themei dunărene (θέμα Παρίστριον) fiind locuită până în secolele 13-15. Conform unor arheologi, acesta este al doilea sit din țară, ca mărime și potențial arheologic, după  Sarmizegetusa.

În anii 1950, aproximativ 25% din cetate era vizibilă, iar în anul 2011, se mai vedea 10-15% din cetate, din cauza eroziunii.

Categories: Articole