Dumnezeu îi acordă o mare cinste omului, arătându-Se ascultător la ceea ce Îi cere el şi dându-i prin aceasta puterea să iasă de sub robia legilor naturii. Numai un Dumnezeu care S-a revelat prin vorbire e Persoană și numai El dă temei rugăciunii, ca adresare directă a oamenilor către El. Numai un astfel de Dumnezeu poate da oamenilor cinstea de a avea şi ei inițiativa de a realiza un dialog cu El, Dumnezeu arătându-Se totdeauna dispus să asculte pe om. De aceea rugăciunea e cel mai înalt mod de transcendere reală a omului către Dumnezeu Cel personal, cu totul superior naturii şi omului. Dumnezeu care S-a descoperit prin Revelaţie ca Persoană, S-a coborât la oameni din atenția faţă de ei şi face aceasta şi în ascultarea de rugăciunea omului. Dacă prin creație omul e negrăit mai prejos de Dumnezeu, prin rugăciune, Dumnezeu îl ridică la treapta partenerului de dialog egal cu Sine. Numai o persoana se poate coborî din inițiativa ei şi numai ea poate face şi persoana la care se coboară să urce la înălțimeă ei. De aceea, numai ajutat de Revelaţie și prin rugăciune, omul se transcende cu adevărat pe sine și natura, fiind ridicat până la înălțimea de partener al lui Dumnezeu. (Părintele Stăniloae)

Categories: Articole