Menu Home

Pecețile Bisericii

Întrupându-se, Fiul lui Dumnezeu, a sfințit, a îndumnezeit și a proslăvit tot ceea ce a asumat din firea creată prin Sfânta Fecioară, Maica Sa după trup. Dar a făcut aceasta ca toată omenirea și întreaga creație văzută să se împărtășească din roadele lucrării Sale răscumpărătoare și
sfințitoare. Continuarea lucrării mântuitoare a lui Hristos se realizează în Biserică, trupul Său
mistic, în mod haric, dar și prin acte văzute.
„Pentru a ne uni cu Hristos, va trebui să trecem prin toate câte a trecut El, să răbdăm și să suferim și noi câte a răbdat și a suferit El, căci într-adevăr noi de aceea ne Botezăm, ca să ne îngropăm și să înviem împreună cu El, de aceea ne ungem și cu Sfântul Mir, ca să ajungem părtași cu El prin ungerea cea împărătească a îndumnezeirii și, în sfârșit, de aceea mâncăm
hrana cea preasfântă a Împărtășaniei și ne adăpăm din dumnezeiescul potir, pentru ca să ne
cuminecăm cu înseși trupul și sângele pe care Hristos și le-a luat asupră-Și încă din pântecele Fecioarei. Așa că, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce s-a întrupat și S-a îndumnezeit,
cu Cel ce a murit și a înviat pentru noi.(Sf Nicolae Cabasila)

Viața Bisericii Lui se întreține prin Sfintele Taine care sunt „calea împărătească pe care El a trasat-o, ușile pe care El ni le-a deschis, și prin care El revine la oameni” continuând astfel existența Sa vizibilă în Biserică, în iconomia sacramentală a Duhului Sfânt. Spre deosebire de oficiul divin zilnic, care satisface în primul rând funcția de laudă, de închinare a cultului Bisericii, în slujba Sfintelor Taine stă pe primul plan și se îndeplinește mai ales funcția sfințitoare a cultului; ele sunt mijloace de transmitere individuală a harului divin și de sfințire, prin excelență, a vieții
credincioșilor în Biserică, fiind deci mijloace de mântuire.
Unele taine sunt absolut necesare mântuirii (Botez, Mirungere, Spovedanie, Împărtășanie),
altele sfințesc momente sau responsabilități și slujiri (Cununia,Maslul, Hirotonia), dar Biserica
nu poate săvârși nicio taină fără hirotonirea slujitorului.

Denumirea tehnică „Taine de inițiere” dată Botezului, Mirungerii și Euharistiei provine de la initium, ii= început, prin care se numesc tainele care pun început sau temelie vieții în Hristos.
Termenul nu are nicio legătură cu inițierea în misterele păgâne întâlnite în religiile vechi, politeiste, care
înseamnă o instruire în practicile magice și „oculte ale șamanilor sau altor slujitori ai acestor culte. Pentru a nu se crea confuzia sau măcar asemănarea între Sfintele Taine creștine și misterele
păgâne și inițierea în ele, unii teologi preferă să le spună astăzi „Tainele încorporării” în Biserică.
Modul văzut prin care se săvârșește actul renașterii noastre pentru viața divină, actul înfierii supranaturale după har, este constituit de Sfintele Taine ale Botezului, Mirungerii și
Sfintei Euharistii, numite de Sf Nicolae Cabasila „peceți ale Bisericii”.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut