O foamete mare cuprinsese toată țara Ciprului. Dar bogății cetății, care erau vânzători de grâu, se bucurau de scumpete și au început a vinde mai scump grâul cel strâns de mulți ani. Însă, aceasta a rânduit Dumnezeu, pentru păcatele noastre, smerindu-ne pre noi, că toate cu judecată și cu purtare de grijă le face.

  Deci, era în cetatea Trimitundei un oarecare vânzător de grâu, nesățios pentru iubirea de arginți și toate cele din lăuntrul său, erau flămânde de lăcomie. Acesta, strângând cu neguțătorie, de prin ale părți, mulțime de grâu și aducându-l cu corabia în cetate, nu vrea să-l vândă cu acel preț cu care se vindea în cetate, ci l-a strâns în hambare, până când se va mări foametea în cetate, pentru ca să-l vândă mai scump și să câștige avere multă. Și, făcându-se foamete mare și, din zi în zi, îngreunându-se traiul, a început bogatul acela a vinde grâul său foarte scump.

  Și a venit, căzând către dânsul, un sărac, cerând și rugându-l cu lacrimi să-l miluiască și să-i dea lui puțin grâu, ca să nu moară de foame cu femeia și copiii lui, iar vânzătorul, cuprins fiind de nemilostivire și de pofta aurului, n-a vrut să-l miluiască pe acel sărac, ci a zis către dânsul: „Să mergi și să aduci prețul și vei avea ceea ce vrei să cumperi.” Iar săracul, slăbit de foame, a venit către Sfântul Spiridon, spunând cu plângere sărăcia lui și nemilostivirea bogatului. Iar Sfântul i-a zis lui: „Nu plânge, ci mergi la casa ta, pentru că așa grăiește Duhul Sfânt, că, dimineața, casa ta se va umple de grâu, iar pe bogatul acela îl vei vedea rugându-te pe tine și dându-ți ție grâu fără de preț.” Iar săracul, socotind că Sfântul i-a zis aceasta numai spre mângâierea necazului său și crezând deșartă și nelucrătoare nădejdea ce i se dă, s-a dus la casa lui, suspinând.

  Și, cum s-a întunecat de noapte, din porunca lui Dumnezeu, s-a vărsat ploaie mare pe pământ și, prin acea vărsare multă de ape, hambarele bogatului aceluia nemilostiv și iubitor de arginți s-au spart și apă a risipit tot grâul. Iar acel nemilostiv vânzător de grâu a alergat prin toată cetatea, strigând și rugând pe toți ca să-i dea lui ajutor. Iar poporul cel sărac, văzând grâul cel risipit pe drumuri a început a-l strânge și a-l aduna prin casele lor. Asemenea și săracul acela și-a adunat și el grâu pentru sine cu prisosință. Încă și bogatul, văzându-l, a început a-l ruga să-și ia grâu fără de preț, cât vă voi.

Categories: Articole